Începutul anului școlar. Străzile mișună de prichindei și agenți
tutelari, grăbiți să ajungă la timp..., să fie punctuali..., să nu întârzie la festivitatea de deschidere a cimitirului pedagogic.
Mașinile circulă regulamentar, șoferii încetinind pentr-un drive-by prin care-și catapultează, de
pe bancheta din spate, plozii sclivisiți ca de nuntă. Sacouri lucioase, cămăși
apretate, fuste călcate-n aburi, pantaloni la dungă, pantofi văcsuiți,
batistuțe creponate în buzunarul de la piept, coafuri excesive, flori
împachetate, într-o mână, smartphone-uri cu husă antișoc, în cealaltă.
─ Voi ce-ați făcut în vacanță, ați fost la țară? Noi, ca-n fiecare
concediu estival, prin Insulele Balneare, cu barca, cu vaporul, cu jetschiul.
La mic-dejun, scoici de mare, la prânz, fructe exotice, la cină, caracatiță, la discreție, sau homar. O nimica toată, trei mii de euro. Ne-am și
împrietenit cu angajații hotelului, oameni cumsecade, hospitalieri. Evident că le lăsam ciubuc... Dar de-o ținută
ireproșabilă.
─ Și cum de nu te-ai bronzat, te-ai ascuns sub umbrelă?
─ Nu dragă. M-am dat cu apă de măcelar.
Un tată de familie își îndoctrina odrasla cu citatele inculcate, pe vremea lui, generației de aur a
socialismului cu traforatoare & bobine, păstrate în adăpostul său mnemonic pentru
un asemenea eveniment: „Viața ta ești tu, tu ești
viața ta, iar notele și calificativele sunt o reflecție a ceea ce ești”.
Portierele autoturismelor hibride spălate recent se trânteau, speriind
corbii care survolau zona. Taxiurile nu mai pridideau cu atâția elevi, părinți, bunici, mătuși și
unchi dornici de afirmare, mers drept, parfumuri tari
ce plutesc în aer, umerii trași în spate, buchetele la
vedere, parada modei, zâmbete, laude, aplauze.
În fața frizeriei de animale mici, colț cu salonul pentru animale mari,
o clientă agitată, cu telefonul lipit de ureche, gesticula frenetic, rostind apoteotic: „...și să scrie jos
«PENTRU TOT NEAMUL EI CEL ADORMIT»”.
(Foto © flickr.com, manhhai, Herve GLOAGUEN, Gamma-Rapho via Getty Images)
