(1) [Adesea mă gândesc la moarte...]

...ca la un bazin gonflabil umplut cu apă în care

vară de vară se joacă-n vecini copiii unor neîmpliniți

 

Cineva se apropie pe tăcute și înțeapă plasticul

semitransparent. Apa se scurge pe iarbă ei rămân uimiți

în picioare. Se supără se îmbracă și pleacă

 

Îi voi revedea la vară îmi zic în gând

Ea intervine și îmi țipă-n urechi Niciodată!

 

An de an vor veni alte fețe. Eu voi fi tot mai aproape  

încercând să nu tulbur apele

 

În jurul meu cuiele ruginite prinse în șipci de lemn

formează o potecă fermecată. Știu de pe-acum ce-o să

urmeze

Mai bine mergeam pe cărbuni încinși

 

N-am chinuit animale când am fost mic. Visam doar la

cum o să fie când voi fi mare...

și cât de fericite-ar fi dacă o să le salvez

(3) [Din balconul meu de cleştar…]

...privesc lumea în față. Și nu mă simt așa cum mi-aș dori

din sufletul meu străbătut de litri de sânge

să mă simt

 

Pastila nu și-a făcut efectul. Eu nu cunosc cauza

Știu că afară e nesănătos de cald pentru această perioadă din

an și că păsările din cartier încep să cânte pe la 4 și ceva

dimineața reușind să mă trezească în fiecare zi

Deschizându-mi ochii. Căscând

 

Spălându-mă pe față. Ele îmi lasă impresia că nu pot să

răgușească ca noi toți ceilalți. Dau semne de leșin

Așa că-mi beau ceaiul rămas de cu seară

mă așez în pat deschid o carte de Nobel

și ațipesc în încercarea de a nu-l jigni pe autor

 

Visez că se va face dreptate. Onoarea va fi recâștigată

Un drog mai puternic decât muzica clasică și literatura

nu există

Omul va putea în sfârșit să se diferențieze de animale

 

Boxele stereo ale unei mașini ce se apropie pintre blocuri...

Sunt înțepat de furca lu’ ăl negru și mă pomenesc

că tre’ să spun replica într-un episod din teatrul radiofonic

serial 

Cu ceașca de cafea pe masă (ca majoritatea poeților)

cu căștile pe urechi ascultând și expediind dedicații în eter

pentru un serviciu făcut întregii națiuni de melomani

Pleoapele mi se desfac ușor ca lamele unei persiene și

realizez ce se-ntâmplă

Deschid ușa de la balcon și pășesc pe pardoseala rece

O surprind pe șoferiță când trântește grăbită portiera

Este ea

 

Nu mai are nevoie de prezentări. E în fața scării

Își introduce cartela cu cifru de bare în despicătura

interfonului și o ia la fugă. Sper că nu-i ceva grav

Doar n-o fi și ea bolnavă!?

În timp ce urcă câte două trepte deodată îi transmit

telepatic că aș vrea să ne cunoaștem cât mai repede

și-i dedic de undeva din plexul meu solar melodia

Atâta timp cât ești cu mine...

Pentru bani

Salteaua era neîncrezător de rece pentr-o dimineață de vară, ferestre deschise ca să nu transpire, corpul hidratat cu fructe zemoase și ceaiuri, stomacul care-l durea, întins pe spate, fața-n tavanul prăfuit la colțuri, de pe burtă i se scurge un lichid, face slalom pe piele sau se dă cu bobul, umezindu-i pântecul, gâdilându-l, cum avea să-și amintească peste câteva minute, tolănit pe aceeași parte, cearșaful cu iz de pădure, cartierul începea să se trezească, realizase că nu era singurul care ar fi vrut să tragă din țigară, camera plină de țânțarii ghiftuiți cu sângele unui lacto-vegetarian de ocazie, dup-o noapte de pomină, străzile irespirabile ale localității pe care o abandonează-n somn în favoarea altei iluzii nocturne, pariază toți banii pe norocul ce-ar fi putut să-i schimbe viața, clipe de roșu și negru, roșu și negru, ca-n ținta de darts agățată pe ușa de la intrare, iar încăperea îl proteja de colții veninoși ai tragediei tinereților pierdute prin baruri și cazinouri, la o vârstă fragedă, ca a lui, și totuși lipsit de reperele pe care să le privească și să scape când ar fi fost cazul să plece, neuitându-se-napoi, ca să nu regrete dac-ar fi ieșit numărul câștigător, ceva de încercat și-n alte nopți, alte străzi, precum și-n alte anturaje, dar în niciun caz aici și-n acest moment, pe sandvișul ăsta de cârpe și arcuri, ațintindu-și privirea spre fereastră, nu era sigur că luna și stelele au plecat să-i lumineze pe alți jucători cu portofele neastâmpărate.

Alcohol time

Timpul e asemenea spirtului filtrat

printr-o felie de pâine uscată

pusă capac peste-un-pahar   

Vine de la cine nu te-aştepţi să vină

şi se pierde repede prin straturile de flori

de pe un oarecare mormânt

Când va trebui să-ţi achiţi nota de plată

îţi vei da seama de tăria lui

Luni

Să fii la un metru distanţă de răfuiala mării

în înălţime

ca prins în ghearele unui corb ce poate

să-ţi dea drumul în apă

dar preferă să te plimbe aşa

o veşnicie

peste valurile negre – ciugulindu-ţi ochii

iar tu să te trezeşti din somn

când ceasul electronic îţi piu-piuie agonic

că-i dimineaţa primei zile din săptămână

(2) [Din balconul meu de cleştar...]

...privesc lumea în față. Să-i spun să nu-i spun...

Așa că privesc lung și dezinhibat cum soarele

aprinde copacul printre-ale cărui crengi și crenguțe se

strecoară că să lumineze chipul încă adormit al unui

muncitor certat cu norma de lucru

 

E sâmbătă. Azi am lenevit mai mult ca ieri

răsfățându-mă în căldura plăpumii. Cu șosetele-n picioare

și jaluzelele trase am ascultat radioul cultural

transmisiune directă

și-am înmulțit secundele șederii mele pe balcon

 

Prin glasvandul închipuit al ramurilor desfrunzite

scântei lichide îmi pictau cinetic pijamaua cu dungi

Perdeaua dantelată de asemenea

Blocul întreg căpătase o culoare stranie

Din cenușiul înghețat al cartierului a răsărit speranța

 

Claxoanele mașinilor ce se înghesuie în parcările

fără marcaj au amuțit. Bătrânii au fost deja la piață

Tinerii fac schimburi de visuri matinale după o săptămână de

tras la fabrică. Cei mai fericiți dintre ei

Resturile (cred c-am scris bine) lucrează și astăzi

 

Vecina de vizavi nu și-a aerisit camera

N-o să dureze mult. În cele din urmă își va crăcăna

geamul termopan. Soarele se va răsfrânge din el în mine

Îi voi primi mesajul ca pe-o revelație

Pictori amândoi. Știm cu ce se mănâncă...

 

Păsările își înalță glasurile în aburul zăpezii ce se topește

Pisicile administratoarei torc molcom prin tomberoane și

sub băncile de taifas ale madamelor care acum

soții devotate

își sfârâie uleiul în tigăi cu teflon. Țin post pe tot parcursul

zilelor de muncă. Pentru tineri

În weekend au dezlegare de la popa Dorin

 

Ele nu bănuiesc că atunci când vor ajunge la porțile

Raiului vor fi trimise înapoi pentru că n-au avut slobozire

și la pește. Eu nici atât. N-am nevastă

Măcar cu o coadă de caras sub nas să mă laud

Dulceața ciprinidelor și-un codru de mămăligă

mujdeioasă. Miros din vecini. Iz de gospodine

 

Femei cuviincioase într-o veșnică fierbere și prăjeală  

La primăvară mă vor chema să le văruiesc bucătăriile

(1) [Din balconul meu de cleştar…]

...privesc lumea în față. N-am ceva anume să-i spun

 

Primii care s-ar împotrivi ar fi vecinii:

madamele cu păr mov de la scara B și inginerii

firoscoși de la scara A care le țin companie   

 

Tipa de la etajul trei de vizavi ce-și ridică poalele

cu oricine pentru optzeci de lei pe oră ar fi singura

persoană care probabil m-ar lăsa să zic ce doresc

Și-n fond chiar n-am ce să...

 

La parter administratoarea își cheamă fetițele cu Țițu Țițu

Țiț’! ca să le dea de mâncare

La poarta garajului din tablă zincată și calupuri de BCA

s-au strâns deja în jur de șapte-opt pisici

Jumătate dintre ele castrate

 

Terciul de apă cu lapte și pâine le întărește cozile

le unge pe gât. Felinele miorlăie...

 

Câinii domnului primar își așteaptă rândul

Administratoarea-i oprește cu piciorul ei ferm

Le vorbește ca unor oameni chercheliți care își cerșesc

doza de mahmureală

Îi alungă pe ungurește. Le arată iar piciorul

Picior de femeie bătrână. Fără copii

 

Mâțele se grupează în jurul stâlpului de carne

Formează o horă vie. Miau miau...!

Cu mustățile muiate în albul crud al laptelui

un arpegiu ascendent de smiorcăieli maligne

Eu stau la cinci și le-aud. Câinii râgâie baritonal

Și pleacă vomitând pe cărare

 

Mâine aceeași poveste

Sculptură pe fotoliu

uneori când scriu sau citesc stau pe fotoliu

cu genunchii la piept

aplecat peste miezul crud al celor două scoarțe

crăcănate bune de lins cu privirea ce trece dincolo

de parantezele dintre litere cuvinte și propoziții

frecându-se până la nerușinare și excesiv de sâcâitor

de am mai văzut am trăit și-am mai făcut treaba asta  

cu ochii injectați de nesomn & dorințe utopice

firește că nu le-nchid și nici nu mă gândesc la acest

capitol tragic prin lipsuri și singurătăți sinonimice

le las să degaje căldura ce amintește de babylonia

muierilor care-și alăptau pruncii de la balcoane

iar ei de jos primeau albul spumant cu gurile căscate

pe jumătate

ca să nu-nghită brusc și să ne fure priveliștea

pe care o vom depista în scrieri mai mult sau mai puțin

reușite

sau pe foile sterile ce se vor inseminate printr-un

talent artistic incitant

capabil să le facă pe tipele care-ți vor parcurge

catrenele

să-și viseze perechea după o simplă binoclare înspre

figurile tale de stil

copiate clasic & romantic și cu bună știință

din cărți care au odrăslit din alte cărți

iar pe tine să crezi că de fiecare dată când o femeie

îți va descifra poemele

va fi ca și cum ți-ar băga mâna-n pantaloni

și ți-ar masa zurgălăii

nu pot decât să mă rog ca acestea să se-ntâmple

cât mai repede

aidoma fericirii ce m-a evitat atâta amar de vreme

lăsându-mă să-mbătrânesc și să urlu

(pun punct. continui mâine)