Pentru bani

Salteaua era neîncrezător de rece pentr-o dimineață de vară, ferestre deschise ca să nu transpire, corpul hidratat cu fructe zemoase și ceaiuri, stomacul care-l durea, întins pe spate, fața-n tavanul prăfuit la colțuri, de pe burtă i se scurge un lichid, face slalom pe piele sau se dă cu bobul, umezindu-i pântecul, gâdilându-l, cum avea să-și amintească peste câteva minute, tolănit pe aceeași parte, cearșaful cu iz de pădure, cartierul începea să se trezească, realizase că nu era singurul care ar fi vrut să tragă din țigară, camera plină de țânțarii ghiftuiți cu sângele unui lacto-vegetarian de ocazie, dup-o noapte de pomină, străzile irespirabile ale localității pe care o abandonează-n somn în favoarea altei iluzii nocturne, pariază toți banii pe norocul ce-ar fi putut să-i schimbe viața, clipe de roșu și negru, roșu și negru, ca-n ținta de darts agățată pe ușa de la intrare, iar încăperea îl proteja de colții veninoși ai tragediei tinereților pierdute prin baruri și cazinouri, la o vârstă fragedă, ca a lui, și totuși lipsit de reperele pe care să le privească și să scape când ar fi fost cazul să plece, neuitându-se-napoi, ca să nu regrete dac-ar fi ieșit numărul câștigător, ceva de încercat și-n alte nopți, alte străzi, precum și-n alte anturaje, dar în niciun caz aici și-n acest moment, pe sandvișul ăsta de cârpe și arcuri, ațintindu-și privirea spre fereastră, nu era sigur că luna și stelele au plecat să-i lumineze pe alți jucători cu portofele neastâmpărate.