„fii și tu doamne o singură dată
ucigaș și tâlhar la răscruci...”
o altă zi
aceeași curvă
în curtea paraclisului facultății chipurile arhetipale
ale lumii privesc spre răsărit și-și fac cruce
în timp ce sutanele negre vestesc învierea nazarineanului
și ne cheamă să le urmăm pe mironosițele femei
părinții își plimbă plozii care în brațe care de mână
cei suficient de mari pedalează singuri pe triciclete de
plastic
cu poza lui arsenie boca lipită de ghidon
foștii absolvenți de teologie și imberbii debutanți
entuziaști
își dispută cu cântec și schepsis funcția de apologet
al ordinului jedi
o muiere balșoaie ne roagă să vorbim mai încet
căci n-aude slujba de la boxe
putea să facă trei pași în față ca să audă mai bine
dar lenea-i mare și mândria la fel
orice numai să nu miște un deget
fosilele cu carnet de partid îi bârfesc pe cei din
tânăra
generație
preoții de azi își îngroapă sub uniformă securea
radio trinitasul geme de muzică populară
lumânările de parafină ne intoxică plămânii
diaconii cu bărbi bine conturate rag vârtos
casele văduvelor sunt în continuare mâncate
de istov
dar problemele lor existențiale sunt tot pantalonii
mei scurți și sandalele fără șosete
până o să vină sfârșitul mai grămădesc câțiva cărbuni
aprinși pe capul lor și mă-ndrept spre altar cu îndoiala
în suflet.
(Foto © flickr.com, chrisfriel)
