miercuri, 5 februarie 2014

(1) [Din balconul meu de cleştar…]


...privesc lumea în față. N-am ceva anume să-i spun

 

Primii care s-ar împotrivi ar fi vecinii:

madamele cu păr mov de la scara B și inginerii

firoscoși de la scara A care le țin companie   

 

Tipa de la etajul trei de vizavi ce-și ridică poalele

cu oricine pentru optzeci de lei pe oră ar fi singura

persoană care probabil m-ar lăsa să zic ce doresc

Și-n fond chiar n-am ce să...

 

La parter administratoarea își cheamă fetițele cu Țițu Țițu

Țiț’! ca să le dea de mâncare

La poarta garajului din tablă zincată și calupuri de BCA

s-au strâns deja în jur de șapte-opt pisici

Jumătate dintre ele castrate

 

Terciul de apă cu lapte și pâine le întărește cozile

le unge pe gât. Felinele miorlăie...

 

Câinii domnului primar își așteaptă rândul

Administratoarea-i oprește cu piciorul ei ferm

Le vorbește ca unor oameni chercheliți care își cerșesc

doza de mahmureală

Îi alungă pe ungurește. Le arată iar piciorul

Picior de femeie bătrână. Fără copii

 

Mâțele se grupează în jurul stâlpului de carne

Formează o horă vie. Miau miau...!

Cu mustățile muiate în albul crud al laptelui

un arpegiu ascendent de smiorcăieli maligne

Eu stau la cinci și le-aud. Câinii râgâie baritonal

Și pleacă vomitând pe cărare

 

Mâine aceeași poveste


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu