(2) [Din balconul meu de cleştar...]

...privesc lumea în față. Să-i spun să nu-i spun...

Așa că privesc lung și dezinhibat cum soarele

aprinde copacul printre-ale cărui crengi și crenguțe se

strecoară că să lumineze chipul încă adormit al unui

muncitor certat cu norma de lucru

 

E sâmbătă. Azi am lenevit mai mult ca ieri

răsfățându-mă în căldura plăpumii. Cu șosetele-n picioare

și jaluzelele trase am ascultat radioul cultural

transmisiune directă

și-am înmulțit secundele șederii mele pe balcon

 

Prin glasvandul închipuit al ramurilor desfrunzite

scântei lichide îmi pictau cinetic pijamaua cu dungi

Perdeaua dantelată de asemenea

Blocul întreg căpătase o culoare stranie

Din cenușiul înghețat al cartierului a răsărit speranța

 

Claxoanele mașinilor ce se înghesuie în parcările

fără marcaj au amuțit. Bătrânii au fost deja la piață

Tinerii fac schimburi de visuri matinale după o săptămână de

tras la fabrică. Cei mai fericiți dintre ei

Resturile (cred c-am scris bine) lucrează și astăzi

 

Vecina de vizavi nu și-a aerisit camera

N-o să dureze mult. În cele din urmă își va crăcăna

geamul termopan. Soarele se va răsfrânge din el în mine

Îi voi primi mesajul ca pe-o revelație

Pictori amândoi. Știm cu ce se mănâncă...

 

Păsările își înalță glasurile în aburul zăpezii ce se topește

Pisicile administratoarei torc molcom prin tomberoane și

sub băncile de taifas ale madamelor care acum

soții devotate

își sfârâie uleiul în tigăi cu teflon. Țin post pe tot parcursul

zilelor de muncă. Pentru tineri

În weekend au dezlegare de la popa Dorin

 

Ele nu bănuiesc că atunci când vor ajunge la porțile

Raiului vor fi trimise înapoi pentru că n-au avut slobozire

și la pește. Eu nici atât. N-am nevastă

Măcar cu o coadă de caras sub nas să mă laud

Dulceața ciprinidelor și-un codru de mămăligă

mujdeioasă. Miros din vecini. Iz de gospodine

 

Femei cuviincioase într-o veșnică fierbere și prăjeală  

La primăvară mă vor chema să le văruiesc bucătăriile