sâmbătă, 1 februarie 2014

Sculptură comodă


uneori când citesc stau pe fotoliu cu genunchii la piept

aplecat peste miezul celor două scoarțe crăcănate

bune de lins cu privirea ce trece dincolo de parantezele

dintre litere cuvinte fraze...

frecându-se până la nerușinare și excesiv de am mai văzut

am trăit și-am făcut treaba asta 

cu ochii injectați de nesomn & dorințe utopice

 

firește că nu le-nchid   nici nu mă gândesc la acest

capitol tragic prin lipsuri și solitudini derivate sinonimic

le las să degaje căldura ce amintește de babylonia unde

muierile își alăptau pruncii de la balcon iar ei primeau cu

gurile căscate pe jumătate ca să nu-nghită brusc și să ne

fure priveliștea pe care o vom depista în scrieri mai mult

sau mai puțin reușite

sau pe foile sterile ce se vor inseminate printr-un talent

artistic incitant

capabil să le facă pe cei/cele care-ți vor parcurge catrenele

să-și viseze perechea după analiza figurilor tale de stil

copiate clasic romantic & premeditat din cărți odrăslite din

alte cărți

iar pe tine să crezi că de fiecare dată când o să-ți descifreze

balivernele va fi ca și cum ți-ar băga mâna-n izmene și ți-ar

masa zurgălăii

 

mă rog ca acestea să se-ntâmple cât mai repede

aidoma fericirii ce m-a evitat atâta amar de vreme

lăsându-mă să-mbătrânesc și să urlu

 

(pun punct. continui mâine)

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu