joi, 27 februarie 2014

(1) [Adesea mă gândesc la moarte...]


...ca la un bazin gonflabil umplut cu apă în care

vară de vară se joacă-n vecini copiii unor neîmpliniți

 

Cineva se apropie pe tăcute și înțeapă plasticul

semitransparent. Apa se scurge pe iarbă ei rămân uimiți

în picioare. Se supără se îmbracă și pleacă

 

Îi voi revedea la vară îmi zic în gând

Ea intervine și îmi țipă-n urechi Niciodată!

 

An de an vor veni alte fețe. Eu voi fi tot mai aproape  

încercând să nu tulbur apele

 

În jurul meu cuiele ruginite prinse în șipci de lemn

formează o potecă fermecată. Știu de pe-acum ce-o să

urmeze

Mai bine mergeam pe cărbuni încinși

 

N-am chinuit animale când am fost mic. Visam doar la

cum o să fie când voi fi mare...

și cât de fericite-ar fi dacă o să le salvez


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu