Perfuzie

Patul se mişcă somiera de fier începe să scârţâie

O burtă de carouri metalice dospește-n josul saltelei

Nu ştiu pe care parte să mai stau; să plec nu pot

Un furtunaş transparent îmi intră în membrul stâng

undeva la finele antebraţului

Picură ceva dintr-o pungă cu inscripţii roşii

pic-pic! găurindu-mi pielea ca limba unei aspide

ce nu se rușinează să mă muşte  

O voce mă-ntreabă dacă mă doare

Îmi zice să încerc să stau pe-o parte

„Mă doare” îi răspund și-mi amintesc

de duşmani

iertându-i pe cei mai mulţi dintre ei

Visele se năruie când durerea creşte

Doctorul mi-a spus că trece

Așadar îmi adun tot mai multă energie pozitivă

în frigiderul meu Fram

Câte nume atâtea feţe. Toate suferinde  

Dacă doctorul a zis nu cred că ar avea de ce să le mintă

Ploaia ce cade sunt lacrimile şcolarilor din septembrie  

Îi văd fugind evadând prin pieţe şi malluri

şi asta mi-e de-ajuns pentru a crede

Dacă doctorul a spus că va trece...

Ce motive ar avea ca să-mi ascundă adevărul? 

Toamna a venit ploaia nu se mai opreşte

vântul suflă prin caloriferele oxidate  

iar eu îmi vărs necredinţa în ploscă