Prohod

toaca bate  bate   bate  

aștept să se facă ora

să se urnească cortegiul

boxe mari deschid calea

oamenii se-adună să-l vadă pe iisus

ostaşii poartă bice

pe faţă mirarea

drumul crucii drumul crucii...

trec căţei duşi în lese de puştoaice

un pilat gras într-o togă albă păşeşte

înaintea mulţimii

refrene râsete ocări. se-ncheagă norodul

oameni cu griji părinţi copii bunici

îşi întorc capul. ăsta-i obiceiul

începe. trec strada

printre maşinile văduvite de semafoare

mă strecor

lăcaşul e plin ochi cu credincioşi ce-şi ţin

în mână lumânarea

intru şi mă izbește mieroşenia celor ce stau

în pridvor

înclinându-şi fruntea sub un baldachin

apare un diacon. binecuvântă

arhiereul ne arată degetul şi se duce

unul îşi suflă nasul altul îşi mângâie părul

iar babele pironite-n scaune îşi fac cruce

veşmintele se strâng olaltă

fumul feștilelor îți intră-n pori

ridică braţele pentru închinăciune

se iscă marşul funerar al unor oameni călători

rugându-se cântând călcând pe note moarte

îmi pare că-s niște cinici miștocari

nimic nu se-nţelege din ce strigă

bolborosesc o ciorbă muzicală compusă de dricari

și sună ca o antiprimăvară

între niscaiva oameni tocmiţi după acelaşi chip

cu cel ce şade acum întins pe catafalc

nițel jimbat dar mulţumit

ce dacă vine primăvara

atâta iarnă e în noi

știţi voi... acele versuri mătăsoase

prea dulci pentr’ unii dintre noi

acum poeţii îşi scriu în sânge heroida

cu cioburile sticlelor de votcă care-au fost

e-un dans de postmoderne spectre

pe care să le-mbrăţişez eu nu mai pot

dar hai vă las că-i pe sfârşite

creştinii toţi îmi zic să tac

poeţii aruncă ocheade întrebătoare

cristoşii lor!...

nu par să fi-nviat

cobor și vreau s-o dau în rimă

văd în convoiul de maşini oameni de gheaţă

ce şed în drumul lor spre case

pe aceleaşi scaune de-o viaţă

sunt cei din fabricile noi

ce-au stat la ore suplimentare ca să poată

chiar dacă dracul e la fel de negru

măcar în sâmbăta cea mare să se scoată

aşa cum vin aşa se duc din nou la munci

frustraţi de neputinţa de-a zâmbi

fi’ndcă eroul lor a fost crucificat numai o dată

iar ei sunt răstigniţi în fiecare zi