Prohod

toaca bate   bate   bate  

aștept să se facă ora

să se urnească cortegiul

 

boxe imense deschid calea

babuinii se-nghesuie să-l vadă...

ostașii își arcuiesc bicele

pe moace mirarea

drumul crucii drumul crucii...

 

trec căței duși în lese de puștoaice

un pilat gras într-o togă albă pășește

înaintea mulțimii

refrene râsete ocări. se-ncheagă norodul

părinți copii bunici își întorc capul

ăsta-i obiceiul

 

purcede. trec strada văduvită de semafoare

mă strecor în lăcașul ticsit cu evlavioși ce-și țin

în mână lumânarea

și mă izbește mieroșenia celor ce stau în pridvor

înclinându-și fruntea sub un baldachin

 

apare un diacon. binecuvântă

arhiereul ne arată degetul și se duce

unul își suflă mucii altul își netezește părul

babornițele pironite-n strane își fac cruce

 

veșmintele se strâng olaltă

fumul feștilelor îți intră-n pori

ridică brațele pentru închinăciune

se iscă marșul funerar al unor călători

 

rugându-se cântând călcând pe note moarte

îmi pare că-s niște cinici miștocari

nimic nu se-nțelege din ce strigă

bolborosesc o simfonie compusă de dricari

 

și sună ca o antiprimăvară

între niscai roboței făuriți după același chip

cu cel ce șade acum întins pe catafalc

nițel jimbat dar mulțumit

 

ce dacă vine primăvara

atâta iarnă e în noi

știți voi... acele versuri mătăsoase

prea dulci pentr’ unii dintre noi

 

acum poeții își scriu în sânge heroida

cu cioburile sticlelor de vodcă și compot

e-un menuet de spectre postmoderne

pe care să le-mbrățișez io nu mai pot

 

dar hai vă las că-i pe sfârșite

creștinii toți îmi zic să tac

rapsozii aruncă ocheade dubioase

cristoșii lor...

nu par să fi-nviat

 

cobor și vreau s-o dau în rimă

văd în convoiul de mașini oameni de gheață

ce șed în drumul lor spre case

pe aceleași scaune de-o viață

 

sunt cei din corporațiile hadesului...

au stat la ore suplimentare ca să poată

chiar dacă dracul e la fel de negru

măcar în sâmbăta cea mare să se scoată

 

așa cum vin așa se duc din nou la munci

blocați în neputința de-a zâmbi

fi’ndcă eroul lor a fost crucificat numai o dată

iar ei sunt răstigniți în fiecare zi