Poate niciodată

M-a sunat să-mi spună că mi-a pus ceva bani la poştă

cu ocazia zilei mele de naştere. Ea departe eu în ţară

Nu-mi trimisese de mai bine de 5 ani

Eram destul de mare şi atunci. Puteam să mă-ntreţin

şi nu mai era nevoie

Mi-am privit ceasul ca să fiu sigur că n-am întârziat

și am sunat la interfonul din stânga primei uşi de acces

către una dintre puţinele căi de scăpare

din viaţa monotonă a oricărui muncitor cu normă întreagă

cu ore suplimentare şi cu chiria la zi

Aflu că are 25 de ani şi că e de undeva de prin părţile

noastre. N-o întreb de ce practică meseria asta

Nu cred că mi-ar fi răspuns

Tatuajul de pe umărul ei drept a încercat să-mi spună

ceva

În timp ce execută lucrul pentru care a fost plătită

îi trag de pe faţă părul rar dar lung ce-mi acoperă buricul

Ar fi putut să arate de 18 dacă nu şi-ar fi tatuat

sprâncenele dacă ar fi mâncat ceva mai bine

dacă ar fi dormit mai mult şi dacă ar fi ieşit mai des

din apartament

În spatele ferestrelor de la etajul 9 calea ferată

se împletea cu un niciunde înţelenit până departe

în zări ce încet-încet urmau să se-ntunece

De mic mi-a fost frică de înălţime

Acum cu atât mai mult

Cobor cu acelaşi lift

tot singur

Am sunat-o şi i-am mulţumit pentru bani

„Da mi-am luat ceva frumos” şi toate cele de cuviinţă

Îmi verific pentru a doua oară portofelul

Mă uit din nou la ceas: şi jumătate

Poate că mai am timp să prind tramvaiul

de la făr’ un sfert