[Nici nu ştiu de când...]

Nici nu știu de când nu am mai împărțit patul

cu o femeie în această junglă urbană

numită București

Ultima dată a fost prin anii ’90 și locuiam cu mama

într-o casă a unor rude prin alianță. Era toamnă

Casă răcoroasă tavane înalte un coridor în formă de L

și-o curte cimentată

Îmi amintesc că stăteam cu pătura trasă până peste gură

și așteptam ca aerul cald din burduful de coton

în care mă afundam să mă adoarmă cât mai repede

până ce n-o să-nceapă să-mi spună să nu mă mai foiesc

De când o știu adoarme greu. Unul dintre lucrurile

pe care le-am moștenit de la ea  

Acum când scriu aceste rânduri chinuit de sunetul

ritmic al ceasului de mână

conștientizez acest lucru dar încă nu-i dau dreptate

Era atât de rece în casa aceea

încât zilele în care am fost nevoit să fac baie

par să-mi fi dispărut aproape cu totul din memorie

Cu toate acestea nu pot uita ziua-n care am intrat

pentru prima oară în încăperea umedă  

Și strigătul mamei lovindu-mă din spate

fiindcă pe unul din capetele căzii pe o poliță curbată

se aflau două borcane de 10 litri

umplute cu o soluție pe bază de sodă caustică

Rubedenia noastră le folosea la spălatul rufelor

și la dereticatul băii

Pesemne că nu le văzuse cât timp îmi pregătise apa

Mâinile mamei scoțându-mă din vană...

Borcanele așezate lângă veceu în partea opusă căzii

în care nu-mi mai venea să intru...

Casa aceea în care nu aș mai fi vrut să rămân...

Orașul din care aș fi vrut să ies...

Încerc să ațipesc învelit cu o plapumă pe care

n-o mai simt că m-acoperă

O fostă colegă de liceu... și mi-e mult mai greu 
să adorm:

inocența acelor ani face oricând posibilă dragostea

protagoniștilor ce se băteau cu cretă

mințind-o apoi pe doamna dirigintă

Ceasul de mână e în camera alăturată

Bătăile inimii ei îmi neliniștesc bătăile inimii mele 

Îi mulțumesc în gând și mă pun să-mi număr rândurile

Cu fiece vers pe care l-am scris

mi-am cusut buzele

Nu voi putea rosti cuvintele

ce așteptau de-o viață:

Prea mult...         

iar timpul e ireversibil   

Bate-mi repede cuiele-n inimă

ca să dorm pentru totdeauna