Mioara visează că viața ei a fost recenzată
de-un nene cu plete și pipă
ce stă picior peste picior și ascultă
evaporându-se dintr-o placă de rezită
rapsodia nr. 1 a lui george enescu
iar din pufoșenia norilor caniș răzbat
până la ea firave adieri sonore cântate acolo
ciupindu-și mustățile de zicălașii
bine hrăniți ai cerului. Preocupată de analiza
făcută cu ochii-n sufitul ce-i pare tot mai
aproape se vede cum îl conduce de mână
spre adevăr
turnată-n vârful navelor ce-nmuguresc din
tulpina cimentată a coloanelor rostral
pe meșterul unguraș ce de la mare la carpați
în vagonul-restaurant al trenului de viena
îi compune trei sonete și-un gulaș de vită
à la markó béla
Și deasupra drumului de fier arzându-și
tutunul umed cu aromă de măr nimeni altul
decât william faulkner învăluie totul
în norii pufoși de silicagel pe care mioara
avea să-i tragă pe nas și să strănute
stropindu-i pe cei de la masa vecină cu scuze
când discul gramofonului va ajunge la final
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu