Chiștoacele
stinse de pielea aspră a acelui ram
în formă de
leagăn stăteau chircite asemeni unor
liliputani
gălbejiți cu capul plecat
Tămâia lor
puturoasă ce țâșnea înțepându-ne nările
se ridica
filigranând aerul în volănașe spiralate
pe deasupra
pădurii ce jăruia în apus
ca-ntr-un film
western
Doi actori sub
lumina orbitoare a reflectorului
ce puteau cădea
pradă mâniei omului cu un singur ochi
din a cărui odaie
șutiserăm pachetul de Carpați
Doi copii care
vor fi fost prinși cu mâța-n sac
înainte ca
vigilenții cocoși din ogrăzile vecine
să-și termine de
cucurigat amenințările
Ne-am umplut mațele
cu pumni întregi de corcodușe
crezând în
naivitatea noastră că nici tabacioc
n-am băut și nici
gura nu ne pute
♦
După vreo
două-trei zile aveam să aflăm că iepurele
cafeniu: feblețea
ta ochișorii tăi boticul tău cu mustăți
magice
a murit din cauza
unei răceli netratate la timp
Cuvintele au
căzut ca o cazma
feliind pământul
din marginea potecii unde urma
să fie-ngropat
Cu toate că
sufletul tău de copilă ar fi vrut să rămână
sub talpa
slinoasă a pârloagei lângă bunny
ai reușit să ți-l
scoți la timp și să respiri adânc
Te-ai învinovățit
multă vreme de moartea prematură
a șoșoiului
și credeai că
acele țigări fumate-n complicitate
erzațuri puerile
ale intrării noastre în istorie
ar fi principala
cauză dedusă superstițios
de mintea unui
copil a celei mai triste întâmplări
de pân-atunci
♦
Mi-ai spus să ținem
un moment de reculegere
Văzuseși într-un
film cu indieni cum se ține
Cu
capetele-nclinate ținându-ne de mână
ai insistat să
spun o rugăciune
În afară de Îngerașul nu știam mare lucru
Dar mi-am amintit
că unii indieni când se rugau
foloseau o țigară
imensă pe care o poșteau între ei
fără să-i vadă
nimeni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu