Jurnal 2018 (5)

...precum și noi am iertat greșiților noștri. Azi plec mai repede la muncă, vreau să ajung la librăria La Feltrinelli. 8 euro și 41 de cenți, toate romanele și povestirile lui Kafka. 3, 60 Originea Speciilor de știți voi cine.

În spatele mallului, un boschetar doarme cu genunchii înmuguriți dintr-un gang și cu spinarea lipită de ușa din dos a unui magazin. Lângă el, o sticlă de bere; lângă mine, altă sticlă de bere; ambele goale. Trei chiștoace de culoarea dovleacului și o flegmă uscată pe jumătate. Traseul artistului la bătrânețe.

Apare Poliția Locală, îl roagă politicos, ca de la tovarăș de beție la tovarăș de beție, să se scoale. Cu mine nici duduile de la Bancpost n-au vorbit așa.

Când urc scările spre parcare, prind din zbor conversația celor două moldovence cu fuste scurte și sâni debordanți:

─ Ăsta nu-i vecinul nostru de la Conegliano? referindu-se la cel cazat la Hotel Clorofila.

─ El e, și-și pune mâna la gură.

─ Păi și umblă p-aci?

─ Se pare că da.

 

Nu găsesc o bancă unde să-mi hodinesc oasele și să răsfoiesc volumul de poezii (Jacques Prévert, ediție bilingvă) pentru care am achitat o sumă rușinos de modică, prin urmare mă îndrept, în adierea canalului navigabil ce se varsă în laguna venețiană, spre spital.

 

Moșulică iar vrea să meargă la veceu, zice că are demnitate... și că peste anumite lucruri nu trece nici dacă se scoboară Hristos din Cer. Adică nu acceptă să-și dea drumul în scutec.

─ De ce mă faci să blestem?

─ Domnule Giovanni, asta e politica doctorilor.

─ Șșșt! – punându-și degetul arătător strajă buzelor. Ei nu tre’ să afle.

 

N-am voie să-l las să se ridice. Se înfurie, urlă, dă din picioare. Vin pe rând infirmierul, medicul, asistenta: „Funduțul într-o parte. Așș...a. Ne luăm vitaminele...” După 20 de minute se calmează, după 40 trage la aghioase.

Mi-e milă de el, însă și de mine. Încă o noapte pe care mi-o petrec aici fără să primesc o lețcaie. Am înțeles că nu mai vor să-l ducă acasă (ceea ce-ar fi însemnat c-aș fi putut să-mi continui munca), ci la azil. Aceeași poveste: nema lovele. Deci nu miroase a bine. Dar ce miroase bine în lumea asta în care cei care ne-au abuzat de mici sunt chiar Zeii?