Cu un limbaj de june zbanghiu fără leac, autorul
compune prin tonalități deșucheate o seamă de stihuri potrivite pentru orice amator
de poeme fluviu, condimentate cu intimități lubrice și intifade beletristice.
Ludicul termenilor aleși „pe sprânceană” nurlesc în inima cititorului o
constelație de semne și simboluri înțelese mai mult în spiritul lor decât în
literă. O lectură savuroasă, similară butadelor lui Șerban Foarță, datorată
unuia dintre cei mai sinceri „golani” ai literaturii române.
„am roiuri d’adjective de pripas
înflegmuite (așadar) sub limbă
cum curu-ți de cocotă
falduri plimbă
stropșite doar de-un chip pe canafas
visa-vor dar
că mă vor duce ei
(hlizindu-se din plombele de minte)
spre-a scotoci în hoituri
miez de dinte
m-oi răsuci-nspre smârcul ce mi-l vrei
sub rădăcini voi crește
bunăoară
să-ți fiu doar gaz metan
iubită țară” (p.
21)
(Foto © flickr.com, chrisfriel)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu