Agenturile de presă din Romanistan s-au pornit la
unison cu propaganda anti-Călin Georgescu încă de cu seară. Pesemne că li
udaseră nădragii și nu puteau s-adoarmă cu lenjeria leoarcă și cu enigma neelucidată
în esofag.
Cine
e musiu Georgesco?, dar
mai ales cum de a reușit să-și însușească prima poziție (cu coroniță, cravată apretată
și iPhone 16, la liber) din lista candidaților la funcția de președinte al
țării, în urma votului (masiv – exprimatu-s-au
analiștii politici) din 24 noiembrie? Căci un neica nimeni a convins peste două
milioane de concetățeni că merită să conducă țara (prin proiectul
unei „conștiințe globale”) spre un viitor străluminos. Menționăm că majoritatea sondajelor de opinie îl
plasau pe C. G. la coada clasamentului, bașca, în unele dintre ele nici nu
figura cu numele, ci cu o sentință: sub
2% – în dreptul apartenenței politice „INDEPENDENȚI” sau cu 0,
5% la secțiunea ALTUL.
Iată că, deși portavocile principalelor partide ale
Puterii își confecționaseră deja o triadă salvatoare: Generalul, Șmecherașii (la
alegere) și Tuta, socoteala de la Sediu n-a corespuns cu cea din Piață,
iar cursa prezidențială, așa cum se cuvenea să ni se dezvăluie în splendoarea ei
spilcuită (cu astenia, platitudinea și mondenitățile inerente „dosarului
sufragiului”) nu s-a mai desfășurat ca pe vremuri, în baia de emoții prefăcute
a pretendenților la fotoliul de șef al Statului și cauționate prin curlimbismul
latrinelor media.
„Fabulos!”
ar fi răcnit jurnalistul Radu Banciu. „Nici dracu’ n-auzise de ăsta până
ieri, iar peste câteva zile o să ne pomenim cu el pe cap”.
Or
stupefacția n-a survenit ca o consecință fățișă
a escrocării procedurii de elecție de către inginerul agronom cu ascendent în
astrologia cuantică (că doar în maniera aceasta se manifestă adevărul adevărat pe meleagurile descendenților
lui Burebista), ci fiindcă acuzatul ar fi recurs la vicleșugurile aplicației
TikTok pentru a-și facilita vizibilitatea în climatul pestriț al Online-ului și a-și pregăti pătrățica de
electorat (cu două săptămâni înainte de duminica fatidică și într-un mod prea intens), cu scopul firesc de a
triumfa la finele scrutinului și sub auspiciile ritoase ale diplomației – deoarece asta este dorința
oricărui competitor care iubește
duelul sportiv, însă nu-i suferă pe rivali.
Chit
că toți pretendenții la președinție au fost introduși în malaxorul platformei
video chinezești (TikTok), precum și-n feed-urile
altor programe de generat simpatizanți iar clipurile în care erau prezentați în
calitate de lideri ai unei națiuni mărețe, providențiali pentru teritoriul de
la Nord de Dunăre au circulat de la începutul campaniei electorale, numai Călin
Georgescu a trebuit să fie tras de urechi (învinuit, bălăcărit și stigmatizat)
pentru „agresivitate mediatică” și „finanțare dubioasă”.
Adică
un manelist poate să aibă milioane de followeri
pe o rețea de socializare, dar un om politic care concurează pentru o slujbă, spun eu, nobilă – Nem! Situație tolerată însă pentru alți
indivizi și individe. Tanti Nuți, de exemplu, stă confortabil în bocănceii
fermelor de boți; la fel și ceilalți aspiranți la căldura șemineului de la
Palat.
Un
dublu standard ce n-are să le fie de folos oponenților lui „Kremlin” Georgescu.
Din contră, ura față de Sistem se va
înteți, iar forța de coagulare a susținătorilor săi va dospi exponențial cu
minciunile difuzate pe posturile de radio și televiziune „pro Vest”. Unde mai
punem că manipularea maselor prin aparatul de dezinformare al Serviciilor
(filmulețul de pe Facebook în care soția furnizorului de Apă, Hrană și Energie făcea un soi de gimnastică
aerobică pe ritmurile „militante” ale unui șlagăr rusesc e suficient de grăitor
în acest sens), în definitiv, întreaga orchestrație puerilă de calomniere prin
(Culmea culmilor!) mijloacele care îi sunt imputate inculpatului C. G. (recte, unelte ale trepădușilor putiniști)
va fi taxată (căci poporul nu iartă) în
cea de-a doua rundă a bătăliei pentru Cotroceni.
Adițional
finețurilor evropenești amintite, ne-am trezit în preambulul alegerilor
parlamentare și-n preliminariile turului doi al sufragiului prezidențial, cu
reverificarea și renumărarea tuturor buletinelor de vot – decizie a Curții
Constituționale a României, influențată de inițiativa Opoziției, prin cele două cereri de anulare a alegerilor din data
de 24 noiembrie 2024, formulate de doi contracandidați ai Favoritului.
Demers
destul de anevoios (persoanele implicate fiind, conform surselor oficiale, de
zece ori mai puține, raportate la personalul desemnat la secțiile de votare pe
durata scrutinului), cât se poate de parțial (oboseala își va spune în scurt
timp cuvântul, iar defectele judecății umane vor face ca expertiza „legală” a evenimentelor
confirmate să fie percepute de
electorat nu ca o „precauție democratică”, ci mai degrabă ca o încercare de
fraudare a rezultatelor cunoscute, de
către dușmanii proverbiali ai neamului) și axat categoric pe răsturnarea situației
politico-economice de după alegeri.
Fără
supraveghere video, observatori și – Râsul kaghebiștilor – cu un procent
îngrijorător de saci desigilați aduși de prin depozitele județene la „Controlul secolului”, nu ne mirăm (de pe
acum) că societatea civilă își va menține râvna pentru schimbare: a regimului politic, a stării de facto și de jure a relațiilor
(promise și existente) cu Occidentul, a doleanțelor materiale și spirituale
etc., și, peste câteva zile, vom fi martorii unui scenariu premeditat în
manieră bolșevică, în uralele confetice ale șoșocarilor de factură simionist-georgesciană,
și-n autoflagelările juisante ale LGBT-iștilor de ocazie.
Lui
Ion Cristoiu îi tremurau deja budigăii în cadrul „dezbaterii” moderate de Marius
Tucă (canalul Gândul de pe YouTube, postare
din 26 nov.) și, -n mutismul tradițional al invitaților din platou, a declarat:
„Mă duc duminică (1 decembrie, n.n.) și votez... PSD, pentru că am nevoie de un
partid puternic. (...) Ce se-ntâmplă acuma este un atentat la siguranța
națională. Două partide care alcătuiesc structura țării... sunt destabilizate
(...) Democrația românească este dată de... Dacă ele nu obțin un succes...
duminică..., și AUR și USR sunt stări de spirit, nu sunt partide. (...) Și ce-o
să facem: o să fie AUR pe primul loc și USR pe locul doi... Și guvernează cine?”
Cu
atât mai mult cu cât între Lasconi (combinație nefericită între numele fostului
premier al Italiei, magnatul S. Berlusconi, și simbolul industriei auto sovietice,
bătrâna Lada) și Călin „Omul Mesianic” Georgescu (pe care unii îl confundă cu
Florin „One Man Show” Călinescu – deci un nume cu rezonanțe profitabile p-aci
pă la noi) sunt aproximativ 350.000 de voturi, un obstacol greu de surmontat
chiar și printr-o coaliție ad-hoc, improvizată pe ultima sută de metri.
În
consecință, rămâne ca agențiile străine sau oștirile cerești (a se citi autoritățile guvernamentale) să-și facă
din nou treaba, iar noi să căscăm ochii la spectacolul copios oferit de
confruntarea titanilor în izmene (pe spezele noastre, evident), în caz că nu agreăm
atât de tare materializarea unui potențial pericol cumplit, în ciuda unei farse istorice infime.
Dar
când demonul nopții ține parcă-n mâini
pămânul, nu știi nici ce să speri, nici dacă mai are rost. Însă după toate
aparențele, un lucru e incontestabil – Cineva își răsucește trufaș mustăcioara
și trage cu poftă dintr-o havană. Iar acela nu-i alegătorul de rând.
(Foto © flickr.com, Crausby FRSA/original artist: RevoltingMass)
