FRAGIL. Manevrează cu grijă!

Agenturile de presă din Romanistan s-au pornit la unison cu propaganda anti-Călin Georgescu încă de cu seară. Pesemne că li udaseră nădragii și nu puteau s-adoarmă cu lenjeria leoarcă și cu enigma neelucidată în esofag.

Cine e musiu Georgesco?, dar mai ales cum de a reușit să-și însușească prima poziție (cu coroniță, cravată apretată și iPhone 16, la liber) din lista candidaților la funcția de președinte al țării, în urma votului (masiv – exprimatu-s-au analiștii politici) din 24 noiembrie? Căci un neica nimeni a convins peste două milioane de concetățeni că merită să conducă țara (prin proiectul unei „conștiințe globale”) spre un viitor străluminos. Menționăm că majoritatea sondajelor de opinie îl plasau pe C. G. la coada clasamentului, bașca, în unele dintre ele nici nu figura cu numele, ci cu o sentință: sub 2% – în dreptul apartenenței politice „INDEPENDENȚI” sau cu 0, 5% la secțiunea ALTUL.

Iată că, deși portavocile principalelor partide ale Puterii își confecționaseră deja o triadă salvatoare: Generalul, Șmecherașii (la alegere) și Tuta, socoteala de la Sediu n-a corespuns cu cea din Piață, iar cursa prezidențială, așa cum se cuvenea să ni se dezvăluie în splendoarea ei spilcuită (cu astenia, platitudinea și mondenitățile inerente „dosarului sufragiului”) nu s-a mai desfășurat ca pe vremuri, în baia de emoții prefăcute a pretendenților la fotoliul de șef al Statului și cauționate prin curlimbismul latrinelor media.

„Fabulos!” ar fi răcnit jurnalistul Radu Banciu. „Nici dracu’ n-auzise de ăsta până ieri, iar peste câteva zile o să ne pomenim cu el pe cap”.

Or stupefacția n-a survenit ca o consecință fățișă a escrocării procedurii de elecție de către inginerul agronom cu ascendent în astrologia cuantică (că doar în maniera aceasta se manifestă adevărul adevărat pe meleagurile descendenților lui Burebista), ci fiindcă acuzatul ar fi recurs la vicleșugurile aplicației TikTok pentru a-și facilita vizibilitatea în climatul pestriț al Online-ului și a-și pregăti pătrățica de electorat (cu două săptămâni înainte de duminica fatidică și într-un mod prea intens), cu scopul firesc de a triumfa la finele scrutinului și sub auspiciile ritoase ale diplomației – deoarece asta este dorința oricărui competitor care iubește duelul sportiv, însă nu-i suferă pe rivali.

Chit că toți pretendenții la președinție au fost introduși în malaxorul platformei video chinezești (TikTok), precum și-n feed-urile altor programe de generat simpatizanți iar clipurile în care erau prezentați în calitate de lideri ai unei națiuni mărețe, providențiali pentru teritoriul de la Nord de Dunăre au circulat de la începutul campaniei electorale, numai Călin Georgescu a trebuit să fie tras de urechi (învinuit, bălăcărit și stigmatizat) pentru „agresivitate mediatică” și „finanțare dubioasă”.

Adică un manelist poate să aibă milioane de followeri pe o rețea de socializare, dar un om politic care concurează pentru o slujbă, spun eu, nobilă – Nem! Situație tolerată însă pentru alți indivizi și individe. Tanti Nuți, de exemplu, stă confortabil în bocănceii fermelor de boți; la fel și ceilalți aspiranți la căldura șemineului de la Palat.

Un dublu standard ce n-are să le fie de folos oponenților lui „Kremlin” Georgescu. Din contră, ura față de Sistem se va înteți, iar forța de coagulare a susținătorilor săi va dospi exponențial cu minciunile difuzate pe posturile de radio și televiziune „pro Vest”. Unde mai punem că manipularea maselor prin aparatul de dezinformare al Serviciilor (filmulețul de pe Facebook în care soția furnizorului de Apă, Hrană și Energie făcea un soi de gimnastică aerobică pe ritmurile „militante” ale unui șlagăr rusesc e suficient de grăitor în acest sens), în definitiv, întreaga orchestrație puerilă de calomniere prin (Culmea culmilor!) mijloacele care îi sunt imputate inculpatului C. G. (recte, unelte ale trepădușilor putiniști) va fi taxată (căci poporul nu iartă) în cea de-a doua rundă a bătăliei pentru Cotroceni.

Adițional finețurilor evropenești amintite, ne-am trezit în preambulul alegerilor parlamentare și-n preliminariile turului doi al sufragiului prezidențial, cu reverificarea și renumărarea tuturor buletinelor de vot – decizie a Curții Constituționale a României, influențată de inițiativa Opoziției, prin cele două cereri de anulare a alegerilor din data de 24 noiembrie 2024, formulate de doi contracandidați ai Favoritului.

Demers destul de anevoios (persoanele implicate fiind, conform surselor oficiale, de zece ori mai puține, raportate la personalul desemnat la secțiile de votare pe durata scrutinului), cât se poate de parțial (oboseala își va spune în scurt timp cuvântul, iar defectele judecății umane vor face ca expertiza „legală” a evenimentelor confirmate să fie percepute de electorat nu ca o „precauție democratică”, ci mai degrabă ca o încercare de fraudare a rezultatelor cunoscute, de către dușmanii proverbiali ai neamului) și axat categoric pe răsturnarea situației politico-economice de după alegeri.

Fără supraveghere video, observatori și – Râsul kaghebiștilor – cu un procent îngrijorător de saci desigilați aduși de prin depozitele județene la „Controlul secolului”, nu ne mirăm (de pe acum) că societatea civilă își va menține râvna pentru schimbare: a regimului politic, a stării de facto și de jure a relațiilor (promise și existente) cu Occidentul, a doleanțelor materiale și spirituale etc., și, peste câteva zile, vom fi martorii unui scenariu premeditat în manieră bolșevică, în uralele confetice ale șoșocarilor de factură simionist-georgesciană, și-n autoflagelările juisante ale LGBT-iștilor de ocazie.

Lui Ion Cristoiu îi tremurau deja budigăii în cadrul „dezbaterii” moderate de Marius Tucă (canalul Gândul de pe YouTube, postare din 26 nov.) și, -n mutismul tradițional al invitaților din platou, a declarat: „Mă duc duminică (1 decembrie, n.n.) și votez... PSD, pentru că am nevoie de un partid puternic. (...) Ce se-ntâmplă acuma este un atentat la siguranța națională. Două partide care alcătuiesc structura țării... sunt destabilizate (...) Democrația românească este dată de... Dacă ele nu obțin un succes... duminică..., și AUR și USR sunt stări de spirit, nu sunt partide. (...) Și ce-o să facem: o să fie AUR pe primul loc și USR pe locul doi... Și guvernează cine?”

Cu atât mai mult cu cât între Lasconi (combinație nefericită între numele fostului premier al Italiei, magnatul S. Berlusconi, și simbolul industriei auto sovietice, bătrâna Lada) și Călin „Omul Mesianic” Georgescu (pe care unii îl confundă cu Florin „One Man Show” Călinescu – deci un nume cu rezonanțe profitabile p-aci pă la noi) sunt aproximativ 350.000 de voturi, un obstacol greu de surmontat chiar și printr-o coaliție ad-hoc, improvizată pe ultima sută de metri.

În consecință, rămâne ca agențiile străine sau oștirile cerești (a se citi autoritățile guvernamentale) să-și facă din nou treaba, iar noi să căscăm ochii la spectacolul copios oferit de confruntarea titanilor în izmene (pe spezele noastre, evident), în caz că nu agreăm atât de tare materializarea unui potențial pericol cumplit, în ciuda unei farse istorice infime.

Dar când demonul nopții ține parcă-n mâini pămânul, nu știi nici ce să speri, nici dacă mai are rost. Însă după toate aparențele, un lucru e incontestabil – Cineva își răsucește trufaș mustăcioara și trage cu poftă dintr-o havană. Iar acela nu-i alegătorul de rând.

(Foto © flickr.com, Crausby FRSA/original artist: RevoltingMass)