Prima

Când lumina-n lumină stinge-ntunericu’

Iar gândul mi-e purtat cu telefericu’

Când posibil c-ar fi dar nu vrei să te stingi

Atunci te atinge și începi să te-aprinzi

Când puterea în vrere îți stă neclintită

Și dorința de frunte ți-e piatră tihnită

O dorești să o vezi s-o atingi să o simți

Zorit de-același POATE ticsit cu oglinzi

Când întreg orizontul ți-e plin de un dor

Când toate se frâng în același ADOR

Scăparea din ea îmi zâmbește că știe

Iar eu ca un alt eu scriu prima poezie