Singuri pe lume

Eşti ca o scápulă

Stai încovrigată în pat înfofolită-n plapumă

Caloriferele duduie. Ceaiul e-n aburi. Ciorapii flauşaţi

ţi se urcă pe glezne

E noapte. Afară-i frig. Ne-nţelegem prin semne

Ferestrele curg în spatele jaluzelelor de carton

şi pe ele proiectate ca din oblâncul renilor spaţiali

sosiţi ca să-ţi împlinească dorinţele

stau spânzurate imagini de acvarii răsturnate

cu peşti cu ierburi cu nisipuri fierte

cordoane de cauciuc cu bule de culoarea apei  

azvârlite toate ca pachetele cu medicamente

dintr-o Somalie îndulcită de câteva zâmbete ce nu cunosc

gustul pastei tale de dinţi  

Tu te uiţi la televizor îţi bei ceiuţul  

te scarpini în palmă şi te gândeşti că ai putea la fel de bine

să primeşti sau să-mparţi banii pe care îi visezi

copii ce nu-ţi vor aparţine

stând ghemuiţi între tine şi Brad Pitt

tu în aceeaşi lenjerie el cu o nouă barbă 

Te-ai sucit în bârlogeala plăpumioarei

şi mi-ai distras atenţia căzută pe-o pagină saramagogică

uitată în vechea bibliotecă a bunicii

A fost tipărită în anul naşterii tale a ungerii tale cu ulei

Când naşii te-au purtat în braţe... Erai mică pe-atunci

Taică-tu vâna raţe sălbatice iar mama soacră

păstra untura 

Mi-e somn. Citesc. Mă sprijin de calorifer

Terenurile de fotbal sunt sub zăpadă. Primăvara sportivă

doarme. La uşă bate-un ger ce crapă singur lemne

Vecinii să aştepte. Colindele-s pe CiDiu

De mult n-am mai fost singuri draga mea

Nici nu-mi amintesc de când

E timpul să nu pierdem timpul

cum ar zice unul dintre actorii tăi favoriți