Cu gândul la tine peste mări
Când ne vom reîntâlni voi fi alt om
Dacă zorile ar putea vorbi ţi-aş fi aproape
Apusurile impudice te dezbracă de toate
Oameni cu doctorate-n psiho studiază versuri
iar eu ți le rostesc de la balcon
Montez un bec
E iarnă. Mă încumet să deschid uşa de la cameră
şi să păşesc. Ating balustrada băloasă a zidului
ce mă-nconjoară
Mă-nclin și simt cum răul de înălţime mi se ridică
în tâmple
Aşa că mă retrag. O ultimă privire...
Mă apropii de uşă cu spatele
Îmi măsor paşii
O închid şi răsuflu uşurat
Pentru tine sunt încă acolo
N-am reuşit să păcălesc timpul dar am încercat
Gestul contează
Mai mult ce puteam să fac?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu