Hotărârea

fantazam ca un descreierat. când ne vom reîntâlni

voi fi alt om

dacă zorile ar putea vorbi ți-aș fi aproape. apusurile

impudice te dezbracă de toate

oameni cu doctorate-n psiho studiază versuri

iar eu ți le proferez de la balcon

 

e iarnă. montez un bec

apoi deschid ușa de la cameră... mă deplasez...

ating balustrada băloasă ce mă-nconjoară

mă înclin și simt cum acrofobia îmi pușcă-n tâmple

așa că mă retrag

 

cu spatele la zid îmi măsor pașii. închid ușa răsuflu

ușurat

pentru tine sunt încă acolo. n-am reușit să păcălesc

timpul... am încercat... gestul contează...

ce puteam să fac?