Fricoşenie

Sosit de unde nu ştiu descuie uşa

o crapă din ce în ce         mai tare

și pătrunde fără s-aprindă lumina 

Ai lui sunt în bucătărie                        joacă rummy

fumează tutun în foiţe şi ciupesc din vârf de limbă

seminţe ş-alune prăjite                                    sărate   

Fumul gri dibuit de Camel       se aude cum cade-n

plămâni

Îi vede prin uşa de sticlă.                      Ei se amuză

Se-ndreaptă spre altarul defulărilor   

Pătrunde               se spală pe mâini         ş-apoi aşază

cu piciorul colacul alb   trântindu-şi dosul ciolănos

peste gura largă a ciubărului de porţelan menit să-i

primească reţinerile cronice ale florei sale intestinale

În spasme se strecoară din el ca un şarpe prin iarbă

frica  

Cu falangele-i cuneiforme roteşte rola de hârtie

delectat de sunetul unui rozător închipuit

ce i-ar fi ţinut companie

Când căpuşa netedă dintre coline fu din nou gata

de plecare se ridică adus de spate        se-nchiloţă

în picioare                   şi trase apa        care 

curse şi activă dezodorizantul din buza de iepure

a veceului

Lichidul își recăpătă oglinda. Geamul se deschise

Iar obiceiul firesc al omului nostru               străin

în propria casă 

luă un sfârşit asemănător cu al celorlalte sfârşituri

din urmă.        O urmă ce se pierduse de mult timp

în muzica jocurilor de familie

                     el fiind o vocală rostită-ntr-un blimp