ciorapii cu dungi colorate îi
ajungeau pân’ la genunchi
iar rochia cu volănașe îi
plutea peste șoldurile de meduză
dintr-un vivariu pe care-l
studiam când ieșeam...
zburdând înaripați ca fluturii
de mătase printre frunzele
duzilor de pe aleea ce dădea înspre
strada principală unde
drumurile noastre se-ncăpățânau
să se bifurce
pășind cu delicatețe în mașina
tatălui ei
era suficient că trăiește închide
portiera că e-n siguranță
deși mintea îmi stătea ca pe
ace – balon impregnat cu
mireasma de femeie în devenire ce
se îndepărta
privind în față pe bancheta din
spate a unei dacii 1310
eu mă lăsam purtat de zâmbetul
ei perlat ...smântâna
ornamentală a brâului stelar
ce-i accentua roșeața labială
zeamă din coacăze suptă de-o căpușă ...un ruj finuț
de păpușă
fetiță cu ghiozdănel și sutien
de gumilastic peste sâni
cât să mai rabd... să aștept în
van...?
crinii din grădina școlii îi cădeau
la picioare
bondarii băteau din palme
leii de mare de la delfinariu oftau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu