Pentru că ne-au născut, pentru că-s pretutindeni, pentru că se fac nu atât înțelese,
cât auzite, pipăite, mirosite, și pentru că fiecare dintre ele vrea același
lucru: să fie iubită. Pentru că ne-au inițiat în tainele băutului încă de când
eram aidoma șoriceilor știrbi din desenele animate, și ne-au aninat de câte-o țâță
neastâmpărată, îmbătându-ne cu mireasma lor, ca să creștem mari și voinici. Pentru
că nu ne-au dat doar să bem, ne-au dat și să mâncăm, cu ce să ne îmbrăcăm, cu
ce să ieșim în lume și-un nume. Pentru că nu-și dorm nopțile veghind peste noi și
peste visele pe care, nu de puține ori, li le împărtășim, exact ca-n fața sau
profilul unor psihanaliști notorii, ce ajută, din când în când, câte-un suflet
lipsit de putința financiară de-a le achita onorariul prestabilit, cu multe zerouri
în coadă.
Pentru că-s mame, și, dacă n-ar fi, ar putea oricând
să devină. Pentru că au un păr mai sănătos și mai trainic ca al nostru. Pentru
că și-l vopsesc, și-l coafează, și-l tratează cu fel de fel de esențe și
uleiuri, pe care noi le-am fi folosit în alte scopuri și-n cu totul alte moduri,
de vreme ce vorbim de lucruri ce se găsesc la îndemâna oricărui bărbat familiarizat
cu ce se ascunde în spatele ușilor de la dulăpioarele încăperii în care se gătește.
Pentru că și-l întorc în bucle ce ne amețesc. Pentru că lins, ne-ar zăpăci mai
abitir ca vechea, internaționala și nedemodata frizură à la mouton. Pentru c-atunci când simt că nu le mai iubim, se pun
de și-l scurtează dramatic, pretextând că-i
vârsta, în încercarea de-a ne atrage atenția spre adevărata tragedie,
resemnându-se cu situația bipolar-sentimenală a căsniciilor telurice, iar noi,
văzând cât îs de supuse idealului unității familiale, încercăm să le iubim în
continuare, fi’ndcă ne pasă (de
părul lor).
Pentru că n-au pretenții când vine vorba de băiat sau fată. Pentru că-i iubesc pe
fiecare-n parte și pe toți laolaltă, ca suflet și carne din carnea și sufletul
lor, făcându-ne uneori geloși pe copiii noștri la o îmbrățișare (simplă?) în
despărțirea dinaintea plecării la școală sau la doi-trei pupici (nevinovați?) ce
precedă trimiterea la culcare. Pentru că vrem să se inverseze rolurile. Pentru
că nu uită să ne facă de mâncare, să ne trezească ca să mergem la serviciu, să
ne pună hainele la spălat și să ne anunțe că ni s-au terminat pungile menajere,
hârtia igienică, săpunul lichid, detergentul de vase și pâinea feliată.
Pentru că-n clipa în care vor descoperi c-au rămas
fără absorbantele din poșetă vor ști că li s-a terminat rezerva, și-l vor
trimite pe ăla mic să ne spună că a zis
mama să-i cumperi ce știi tu că folosește ea când e răcită. Pentru că, în
ciuda neadevărului auzit de la alții, și ele
se masturbează, doar că – și aici apare diferența de bunătate ce ne lipsește
nouă – dânsele folosesc vibratoare moi, mici și subțiri, pentru a nu ne induce
în eroare când ne va fi dat să le prindem jucându-se cu ele, ferindu-ne de
credința că și-ar dori altceva. Pentru că, oricât am învârti-o, lor nu le place
s-o facă cu una, cu două. Pentru că ni
se-ntâmplă să le rănim când, după multe beri blonde și brune, le confundăm cu alte
femei pe care am vrea să le..., iar ele ne iartă și pentru treaba asta. Pentru
că nu te lasă la greu. Pentru că știu ce vor. Pentru că, atunci când se uită la
telenovele și ne identifică patologic cu personajele pricipale masculine – mereu
chipeși, mereu cu alți dinți, cu alți ochi, cu altă voce și altă mustață –, ele
lucrează în subconștientul nostru ca să ne simțim împliniți și să avem
convingerea că totul – dar absolut totul – e în ordine. Pentru că ne fac cinste
cu o cină în oraș numai în cazul în care află că-s însărcinate. Pentru că poartă
în pântece un viitor președinte al țării, sau un mare șahist al lumii. Pentru
că nu întârzie la întâlniri. Și oricum nu-s ele de vină.
Pentru că au sâni calzi, capabili în orice moment să
declanșeze o revoluție sexuală, doar printr-o sugestie ivită din cupele unui sutien
ordinar, cu bretele sau fără. Pentru că au gropițe în obraji. Pentru că, de vom
fi suficient de penetranți în discuții și de ne vom purta cu tandrețe, o să ne
ofere un dram din mirosul lor delicat. Pentru că le place să cânte. Pentru că
le place și să danseze. Pentru că le place să primească scrisori nesincere,
însoțite de câte-o atenție: o floare, o cutie cu praline, un parfum, o carte
ș.a. Pentru că, deși nu se mulțumesc cu puțin, ne fac să credem că așa este. Pentru
că nu vin cu noi la pescuit. Pentru că preferă semințele nedecojite. Pentru că
fumează doar ca să ne semene în vicii și să se alipească mai mult de existența
noastră misogină, știindu-ne șovăielnici și timerici până-n măduva oaselor. Pentru
că ele sunt luminătorii trupului nostru, al treilea ochi, a patra dimensiune, karma
noastră pozitivă, îngerii păzitori, felinarele călăuzitoare din noaptea grea a
singurătății. Pentru că se epilează, au pielea fină și n-au barbă. Pentru că au
clavicule armonioase. Pentru că și le dau cu cremă. Pentru că ne șoptesc cuvinte
pe care le pricep doar ele.
Pentru că văd mai bine la distanță. Pentru că au
orgasme cu fulgere și tunete. Pentru că nu obosesc nici după trei ore. Pentru
că nu uită ziua în care le-am cunoscut, haina pe care o purta fiecare, cum
sufla vântul, cum bătea soarele ș.a.m.d. Pentru că n-au prostată. Pentru că
elimină, postnatal, litri de lapte prin floricelele din vârful sânilor zgomotoși,
ca niște maracase umplute cu gogonele murate. Pentru că nu-s interesate de fotbal
și nici de poker. Pentru că mint numai când sunt amenințate. Pentru că-s fragile.
Pentru că, atunci când moare una, o vergea din colivia inimii noastre plesnește.
Pentru că știu cum să se-mbrace și cum să se
asorteze cu vremea de afară, când toată lumea adoptă culorile celei din
interior. Pentru că nu așa le-a făcut Dumnezeu: ele s-au remodelat singure, din
materia unei istorii trasate de noi. Pentru că sunt niște supraviețuitoare. Pentru
că se gândesc la lucruri frumoase. Pentru că dau, de fiecare dată, același
verdict când vine vorba să aleagă între mine și Cărtă: Amândoi!
Pentru că nu ne mai săturăm de ele. Pentru că
trezesc în noi idei inedite. Pentru că le-am îndrăgit de când le știm. Pentru că
le-ndrăgim pur și simplu. Pentru că sângele nostru a fost nu de mult al lor.
Pentru că așa a fost să fie. Pentru că săruturile lor alungă demonii în pustiu.
Pentru că și el suferă din dragoste. Pentru că iubesc animalele – și, de aceea,
sperăm c-o să ne iubească și pe noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu