În gară la un şpriţ privesc trenurile

În gară la un şpriţ privesc trenurile

Se duc se-ntorc

Fac opturi pe linii ce-şi întredeschid căile de sosire

şi de plecare

Oamenii le calcă îşi agaţă bagajele grele

în ciupercile şinelor peste care au păşit cu atenţie

alunecă uneori

înjură de dumnezei

se-ndrumă aşteaptă şi ei  

şi p-ormă se suie-n aceleaşi compartimente soioase

în care s-au suit cândva şi părinţii părinţilor lor

Câte-un cheferist cu obraji vineţi proaspăt rași

iese din când în când şi se proţăpeşte pe marginea

peronului privind aiurea

Revine după scurt timp deschide uşa şi dispare 

Şpriţul e amar şi sec

Lumea-i la fel

Donşoara de la bar cu şorţ alb pătat la capete

se uită lung la mine ca vinul roz la apa de sifon

Dar ce-am făcut? mă-ntreb

şi rotesc privirea

Paharul e abisul ce mă-mbie să-l strâng în palmă

Amicul de pahar din colţul tapisat al localului aţipise

şi nu putea să depună mărturie că barmaniţa

nu mă avea la inimă 

Își mișcă fruntea şi mâna de pe masă

când trenul urlă  

Paharul plonjă în gol şi se sparse în zeci de cioburi

reduse la tăcere de zgomotul locomotivei nemţeşti

Fabricată la Arad

Suspensii înalte şi roşii

Neagră la faţă neslăbindu-mă din priviri

mâncată de vărsat şi de ne’mpliniri

...asemenea unui manechin de vitrină

bun de pus la intrare

Cu ce-s eu de vină?

Din gura amicului meu

căscată

ieşi o adiere de iască prăjită în spirt albastru

de Mona

Exact ca ochii individului

închişi acum

Nu pot să nu mă-ngrijorez ştiind că a luat pe datorie

O să-l mai prindă pensia?

Poştaşul nu sună de două ori. Se-ncurcă cu soţiile

altora dar nu sună

El o ştie

Stă singur în colţul lui cu bărbia-n piept

Adormise şi n-o vedea pe femeia ce mă ţintuia

cu privirea

Moartea în schimb n-are greţuri

Îţi bate şi-n ferestre

la o adică

Chiar de e soare afară el nu se reflectă-n pahar

Ce folos?

Muşteriii se adună la turtă

Comandă băuturi

Mă-ntreabă dacă e liberă

Răspund afirmativ

Se aşază-ntr-un triunghi de pahare pline

Ciocnesc şi dau pe gât

Peste cinci minute un val mi-i mătură pe toţi

şi mi-i suie în trenul de Curtici

Cale liberă!!!

Miros de motorină. Rost de bani

Cineva a fost învins

Nu pricepe

Eu stau şi trag de-un şpriţ privind vagoanele azurii

ca cerul de deasupra lor

Se pune să-şi numere banii

Ce-ar fi să mă ridic uşor

şi să mă fac pierdut

pe lângă ele?