luni, 17 martie 2014

(2) [Adesea mă gândesc la moarte...]


...ca la un stilou ce-și scrie singur declarația de avere:

 

urmele grăsoase ale triadei digitale care l-au ținut

căldura transmisă învățarea literelor a încheierii frazelor

propozițiilor   precum și alcătuirea lor dibace

ascunderii anumitor lucruri pe care scriitorul

nu le voia expuse ca la obor   sau dimpotrivă

expunerii ostentative a celor mult prea banale

pentru înc-o apariție pe foaia încărcată cu palavre

minuțios alese în viteză

răbdarea și atenția de vultur dinaintea încordării

ciocului cu cerneală peste balta cu pești

analizată în timpul survolării asupră-i

calmul din zi delirul nopții pauza de seară

sau cea din vremea tribulațiilor ce-i iroseau forțele literare

în niscaiva activități de întreținere a corpului ce avea

trebuință de hrană pentru a nu fi nevoit să-și bată singur

cuie în capacul care-l va umbri oricum

când alți meseriași îl vor purta...

gigantic stilou în stofă... pe umeri frânți de bătrânețe

și sloiuri de tristețe în loc de deștele ce au cuprins

atât rămășița pământească a posesorului

cât și a obiectului cu care a desenat pe o bucățică

de hârtie destinată unui ziar local

câteva linii verticale apoi ușor înclinate

iar la final un punct

 

După terminarea declarației stiloul va rămâne

descoperit

Gura i se va usca va înțepeni nu va mai putea scrie

și va fi înlocuit cu un pix


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu