stăteam în capul oaselor
spălat pe fața cu care te priveam
prin toți porii
cu genele mele lungi asemenea
limbilor subțiri
și lipicioase ale plantelor
carnivore pe care
le-am văzut pe National
Geographic
(cu verde în loc de galben –
varianta ungurească)
îndreptându-se înspre scutul
tău energetic anti-mine
împresurat de brațele fine ce
ieșeau din pleoape
și forțau nota
dar nu mai mult decât ai forțat-o
când n-a fost cazul
mulțumindu-te să riști totul
pentru o nouă excursie
departe pe apele mării
dar în aceeași barcă de mare
viteză cu cel care
te strânge acum în brațe
cel care a refuzat – Ține
minte!
(deși a fost avertizat de
la-nceput) să te biciuiască
cu asprime de vorbe
ca să-ți prezerve râvna de-a
porni o relație
la prima cheie
fiindcă erai cum eram toți orgolios
de sinceră
bătută de soare arsă de pofte
și nu știai că haltera
pasiunilor nemărturisite
îți va reda roșeața naturală a
pielii
ce de-abia aștepta să iasă din
blana groasă a iernii
ce parcă nu se mai termina
și să se bucure în trecere de
primăvară
plăcut amețită de căldura
solară a celui de-al doilea
anotimp ce ni s-a dat drept
povară spre aducere aminte
de cenușiul acelei perioade de
autismul invernal
ca să-nvățăm să prețuim
lucrurile cu mult timp
înainte de-a le pierde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu