stăteam în capul oaselor spoliat
de mecla cu care te
priveam prin toți porii
cu genele-mi lungi ca limbile
plantelor carnivore
de pe National Geographic
(cu verde în loc de galben –
varianta ungurească)
îndreptându-se către scutul tău
energetic anti-mine
împresurat de membre fragile ce
ieșeau din pleoape
și forțau nota mai mult decât
ai forțat-o când
mulțumindu-te să riști totul
pentru o nouă excursie
ai rămas în barca de mare viteză
a celui care te strânge
acum în brațe cel care a
refuzat (deși a fost avertizat)
să te biciuiască cu asprime de
vorbe ca să-ți prezerve
râvna de-a porni o relație la prima
cheie
fiindcă erai orgolios de sinceră
bătută de soare arsă de
pofte și nu știai că pasiunile
nemărturisite îți vor reda
roșeața naturală a pielii ce aștepta
să iasă dintr-o iarnă
eternă
bucurându-se-n-trecere de primăvară
plăcut amețită
de temperaturile celui de-al
doilea anotimp ce ni s-a dat
drept povară spre evocarea cenușiului
acelei perioade
de autism invernal – ca să prețuim
lucrurile înainte de a
le pierde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu