(4) [Din balconul meu de cleştar...]

...privesc lumea în față. Acum am multe să-i spun

și-am să i le spun cu franchețe

 

E trecut de mijlocul lunii iunie și încă nu am ajuns

să mă întind cu burta la soare

A trebuit să îmbrac hanoracul negru și să încalec

indezirabilii pantaloni lungi în carouri

fiincă ploua cu găleata și bătea vântul ăl mai

nenorocit cu putință

 

N-aveam chef dar dacă mi s-a cășunat gândul

că n-ar fi rău să mai dau și eu pe la biserică mi-am zis

Curaj băiete!

Însă ușile erau închise iar încăperea era lipsită de orice

suflare umană

Plecaseră cu toții în nu știu ce localitate cu ocazia

a nu știu cărui eveniment sărbătorit cu mai multă

evlavie acolo bag seamă

 

Așa că am făcut cale întoarsă și am luat-o încet spre mall

unde le-am vizitat pe fostele mele colege de breaslă

Prompte la datorie

 

Intrând în vorbă salutând în stânga și-n dreapta

am început cu

Ce faci?

   Bine. Tu?

Mă descurc. La lucru?

   Cum se vede

Salariul?

   Același

Vânzările?

   Ca-n fiecare an

Șefa?

   Azi e liberă

În rest?

   La muncă ș-acasă

 

Uite-o p-aia ce grasă-i și poartă colanți!

decisese involuntar să-ntrerupă șirul întrebărilor și-al

răspunsurilor formale

 

Îi zic că ne auzim mai târziu și îmi continui plimbarea pe

holurile luminate strident ale gulagului negustoresc cu

pereți de sticlă și fier

Salut salut! trecând prin dreptul unui magazin

atent să nu mă împiedic de trupul pipernicit al unui copil

scăpat din lesa mamei sale care se uita (deși n-avea ce să

mai vadă) la posteriorul unei domnișoare al cărei parfum

de firmă se mai simțea în aer

Un culoar întreg de creaturi mercantile o privea lungindu-și

gâtul ca pe prima doamnă a României

 

În vizită la o fabrică de cherestea... flancată de salahorii și

strungarii pistruiați de rumeguș...

Cu părul în falduri solare îi amețise pe toți

Chiar și pe mine

 

I-am înjurat în gând pe mama copilului pe blondă

și pe toți orbeții care-și beliseră ochii și-și rupseseră

grumajii

Altă prăvălie. Aceleași replici

Noutatea era că se însoară. Condoleanțe!

Apoi am strâns-o în brațe. Mai că mi-au dat lacrimile

N-am întrebat-o în ce dată

Am plecat mai departe. Coșulețul cu reduceri beletristice

aflat în pragul librăriei cu dichis de la etajul doi și

cocleala aburindă a barurilor...

 

Cumpăr două și cobor. Salut pe cine mai salut

și pornesc spre Vlaicu

Începe să plouă. Iar n-am umbrela la mine

Pierd tramvaiul și o iau per pedes în semn de sfidare

a Naturii

Îmi spun că nu mai e mult și încerc să cred ceea ce spun

Tenișii fac spume. Bluza se lipește de piele

Noroc că am glugă

 

Dau să intru în scară și simt o mână pe umăr

 

O știi pe aia mică neagră și pufoasă?

   Da o știu îi răspund doamnei administratoare

A călcat-o mașina

Fața i se întristă în armonie cu cerul necurat ce se încovoia

peste blocuri

 

Urc scările. Intru în apartament. Mă schimb mă spăl

mă usuc și deschid televizorul

Aflu că o tânără de douăzeci de ani a fost pusă

sub acuzația de dublă omucidere din culpă după ce

și-a oprit brusc mașina pe o autostradă intens

circulată ca să facă loc unei familii de rațe drăgălașe

ce se rătăciseră ajutându-i pe cei doi motocicliști din spatele

ei să se izbească de autovehiculul grijuliu cu forță cu

brutalitate și cu neștiință – stimați telespectatori

murind pe loc

Condamnată la închisoare pe viață

 

Germania a fost pe punctul de-a fi învinsă la fotbal

de către o reprezentativă a Africii

Războiul Stelelor a fost desemnat cel mai bun film

al tuturor timpurilor

Iar mâine o spune cu zâmbet prezentatorul va fi soare în

orașul de pe Bega. Dar în niciun caz în cel de pe Mureș