De luni până vineri

te voi iubi. Weekendul am să-l las domnului 
domnilor stăpân peste toate să te iubească şi el

să vă iubiţi cu surle şi trâmbiţe  

să vi se ude izmenele de-atâta rugăciune

și să vă stoarceţi hainele

la slujba de duminică seara  

să cădeţi morţi de oboseală în pragul casei

de închinare și stăruinţă cu limbile de-un metru scoase

ținându-vă de mână precum copiii aceleiaşi mame

dormind şi visând o lume mai bună

să-ţi fie mai mare dragul să te scoli dimineaţa

şi s-o accepţi ca pe propria fiică născută din tine şi el

în veşnicele zile de vară

odihnită fără grabă în liniştea şi pacea unui concediu

ce nu se mai termină

Rebecă cu blăniţă la tulpină eu mă zgârcesc la milă

când vine vorba de adversari într-ale iubirii

aşa c-am să te ridic doar pe tine am să-ţi spăl faţa c-un

pumn de agheasmă şi-am să te iau la mine-n apartament

zona gării bloc de nefamilişti dezinsecţia la zi 

voi aştepta să se facă ora 12 tu să-ţi revii

din isteriile sfârşitului de săptămână să guşti

două-trei felii de pâine cu gem să bem un ceai

să vorbim ca doi oameni sinceri

să auzim trenurile cum sforăie să te pun în cadă

ca să te bălăceşti și apoi dacă-mi dai voie

să te şterg cu prosopul  

Să-mi trag scaunul lângă tine ca să continui povestea

cu şi despre cele întâmplate în lumea reală în care trăim

pentru a ne plăti la timp chiria  

și pentru a ne procura alimentele necesare celor două

temple în care vrea Dumnezeu să locuiască și locuiește

dar abia în primele zile de după salariu  

dar ş-atunci... dacă ni-l aprobă Rebeco

Tu să-ţi revii spre dimineaţă eu să te strâng în braţe

sub pătura de in să găsesc un corp de femeie goală

să-ţi deschizi buzele şi să-mi spui printr-o pânză

de salivă mentolată că domnul poate ce noi nu putem

iar eu să te cred

în cele din urmă