(4) [Adesea mă gândesc la moarte...]

...ca și cum m-aș gândi la zâzâitul elicei de răcire

a „Computerului Personal” de la serviciu

ce toacă particulele de aer elementare faptului

secundar al existenței mele

important doar din punct de vedere economic

ca să-i îmbogățesc pe alții

când decursul implacabil al orelor de calvar

sapă  î n c e t - î n c e t  în pământul de sub mine

O scobitură din ce în ce mai adâncă

 

Plouă

Sufletul meu așteaptă să vie și să mă poarte dincolo

în depărtarea atât de apropiată a deja dar nu încă-urilor

pline de mistere teologale

Un fulg de floare modificat cromatic în suflul anemic al

inerției de la care am plecat în discuție cu mine însumi

în momentul în care am pornit calculatorul

 

Și el zâzâie și astăzi iar eu mă-nvârt odată cu pálele

de metal aidoma bătăilor din aripi ale unei păsări

ce murdărește aerul cu gesturile ei meschine

jeturi împuțite de suflare agitată scârnăvii întraripate

zumzete ale necuratului muște musculițe buburuze și

fluturi de carton ce par să iasă din tornada orizontală

a obiectului muncii ce Zzzzz!... în continuare și azi și mâine 

Și n-am ce să fac dacă vreau să-mi primesc leafa

Ascult mă supun și-mi văd de treabă

Ziua e lungă. Mai e mult până dimineață

O noapte le desparte

 

Voi încuia ușa de la intrare în caz că adorm și uit de lume

În vis mă regăsesc. Lumina de la capăt e acolo

Nu sunt singur

 

Odihna e pretutindeni  

Fac de toate în enigmaticul tărâm al somnului pe care unii

îl consideră o preînchipuire a morții iar eu o sursă de viață

la care adeseori mă gândesc când mă trezesc la moarte