...când
gândul îmi zboară și se așază pe tot ceea ce
mă înconjoară și-mi intră în raza vizuală a ochilor care ar
vrea să-și închidă pleoapele pentru totdeauna
ca să nu mai vadă și să fie judecați pentru acest
lucru aducător de neplăceri
de vreme ce nu poți avea ceea ce ceri iar să trăiești
printre
lucruri dezagreabile nu-i nici măcar o opțiune pentru cel
care mai vrea să trăiască
Se așază pe bucățile de pâine prăjită peste care am trecut
cu
lama unui cuțit îmbrăcat în unt și am presărat ce altceva
decât
sare lăsând grăsimea lăptoasă să înmoaie substanța uscată
și caldă a feliilor hrănindu-mi organismul nesătul
dar fără poftă de mâncare
Se așază pe cana de ceai pe care de-abia am putut-o duce
la gură
Am băut ca să-mi ud gâtul ce mi se strângea...
O altă menghină
Se așază pe cutia goală de somnifere de pe noptieră
precum și pe mână dreaptă a doctoriței care va refuza
să semneze o nouă rețetă de teamă să nu devin dependent
deși mă gândeam să le mai iau o singură dată
Se așază pe faptul că n-am mai vorbit cu maică-mea
de mai bine de șase luni și nici n-am de gând prea curând
Am trecut pragul vârstei de treizeci de ani iar anumite
relații
ar trebui să se stingă treptat dacă nu doresc – de parcă
ar fi
persoane – să fie ucise fără avertizare
Se așază pe coardele metalice de la chitară când încerc
să
cânt o melodie de îmbărbătare înainte de Marea Întâlnire
Dar nici asta nu-mi iese
Se așază pe telefonul cu ecran tactil și îmi deschide
rând
pe rând mesajele cu îngerași fulgi de zăpadă brăduți
masacrați pace și bucurie primite nu de mult ca pe niște
ajutoare umanitare din camioane parașutate-n deșert
menite să pună capăt înfometării din țările defavorizate
de la prietenii înscriși la rubrica Contacte
Se așază și peste biserica minoriților din centrul orașului
în care în sara d’ajun
un fost romano-catolic un ortodox și-un neoprotestant
au stat pe aceeași băncuță de lemn și au ascultat
concertul de colinde dinaintea serviciului divin
la care au asistat și ulterior s-au rugat fiecare pe
limba lui
aceluiași Dumnezeu
cu toate că așa ceva nu veți găsi precizat în frumoasa
predică
de Crăciun a niciunui pastor preot ortodox sau romano-catolic
Se așază și peste dorința unui alt prieten
de a spune o rugăciune pentru S. care vrea să treacă
mâine la islam și să plece cât mai repede în Algeria
dar a te ruga e lucru mare și prin urmare îi cer adresa
ei
de Facebook că poate îi dau de capăt și o să se mărite
mai devreme decât ar fi crezut
Se așază pe umărul meu ca un corb
odată cu mâna rece a Rebecăi care a tras cu urechea
la ceea ce-am șușotit adineauri în timp ce scriam
ș-ar vrea să-mi spună ceva iar eu o ignor
Se așază pe vorbele dulci ca mierea ale limbajului
trupului picior
peste picior cu ambele mâini mângâindu-mi
claviculele
Îmi spune ca s-a obișnuit cu încăpățânarea mea
chiar dacă n-o înțelege nu-i un cap de țară
cu toții greșim
și că într-un final pe care mințile imparțiale n-au cum să-l
prevadă
nebunii vor izbăvi lumea de la autodistrugere
Se așază de-a lungul picioarelor ei înciorăpate
ce mă fac să uit că n-am trecut cu bine de interviul
pentru
jobul pe care îl doream încă din anii de studenție
și de-a latul sânilor care îl fac gelos pe însuși Dumnezeu
Dar și peste tot ce-am scris pân-acum
de parcă ar însemna ceva pentru oricine ar fi citit că
adesea
în zilele de sărbătoare eu mă gândesc inevitabil la
moarte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu