Jucătorul

aş fi vrut să marchez pentru tine fiecare gol

admiratoarele extaziate să-şi ridice tricourile

şi-apoi sânii cuprinși în mâini

ca pe trofeul campionatului mondial

cei din peluze să-şi răspundă antifonic

trimiţându-şi bezele unii altora 

și să vorbească încet în gradenele ce

treptat-treptat

se vor fi transformat în stalurile de plastic

ale unui teatru de vară

un stadion întreg să mă aclame

suporterii să-mi ceară autografe

ochelariştii cu reportofoane să mă chestioneze

iar eu să ripostez flegmatic

tu să m-alinţi după partidă

în căzi fierbinţi să ne relaxăm

ca doi copii (de mult) vechi prieteni (acum)

trecuţi prin acelaşi incubator

ca-n reclama cu iepurele care îşi bate toba

din zori până-n asfințit. aşa şi cu noi

sună telefonul. n-are decât  

mi-e tot mai greu să-mi mişc picioarele

imposibil să vorbesc cu cei care-au crezut

în mine

dimineaţa vine un băiat

mai târziu o să mă poarte pe străzi

continuă să sune

e luni

pare că întârzie şi astăzi

binecuvântate cele care n-au fost!

blestemate cele care s-au scurs!