Naratorul

diminețile când se trezea depărta cu gesturi proprii

senectuților nobiliare draperiile de catifea

își încălța șlapii cu blăniță pe care îi plescăia

pân’ la baie

dând drumul la apă își spăla mecla și se holba îngândurat

în oglindă

examina vaporii de apă ce i se prefirau nepăsători

pe dinaintea ochilor

„câtă tristețe” își spunea. „toate pier ca aceste particule

elementare de H₂O”

închidea robinetul și în sunetul calcaneic al șlapilor

se-ndrepta spre bucătărie zgândărea aragazul

își fierbea un ou de rață își sorbea cafeaua instant

mesteca feliile de pâine prăjită cu gem de căpșuni

und unt

apoi cojea mic-dejunul cu răgaz ascultând nițică muzică

în special operetă sau jazz

 

îl desfăta de fiecare dată dându-i aripi

moment prielnic de a-și inspecta colecția BPT

și de a-și bifa în minte câteva magnum opus-uri de

secol XIX venerându-le:

 

„munți de erudiție stocați în semințe de hârtie!”

ar fi vrut să scrie

dar sentimentul valorii personale îl împiedică. avea vreme

„căci vremea este a mă plimba”

se-mbrăca își trăgea pantofii și țuști pe bulevard

 

își contempla casa – templu al beletristicii

și bănuia că este spionat. își aprindea o țigară pe care o

fuma atingând-o cu tandrețe de buze

chiorându-se-n jur la pupilele ațintite spre el

 

pornea molatic observând merceriile edificiile

și animalele străzilor fanate pe care le cunoștea

pe de rost

văzuse fenomenal și trecuse prin destule monstruozități

 

deschidea ușa unui anticariat din centrul orașului

dădea târcoale într-aiurea răsfoia un roman și două jurnale

părea preocupat

cineva îl fixa prin vitrină lui îi plăcea și voia să-l poarte pe

unde o să mai umble azi mâine și-n zilele dichisite cu

hoinăreli bramburistice     însă nu total lipsite de sens  

că-n fond e vorba de-o viață ce-și are nișele îndesate cu

fleacuri ce trebuie detectate explorate și scoase la lumină

pe foaia de pe masa din lemn de cireș din sufrageria tapisată

cu cărți...   cadou de la părinți

 

parolele îi ies ca praful din covoare pe gură

rostindu-le cu voce domoală le transcrie

pe coală

 

toți ochii din lume îl privesc

 

(monocorde cum sună nu peste mult timp

vor fi o nouă pagină)