Balada vânzătorului de duminică

e atâta seriozitate în jur încât tuburile de aer conditionat

pompează slava unei zile de februarie

mocheta s-a acoperit de brumă nările mă ustură iar

musculițele cad ca scoase din priză

 

privirile celor ce intră se opresc pe obiectele care le ies

în cale și totodată pe nimic

 

nu e birtul de gară regională sau vreun târg second-hand  

nici finele unei serate literare când asculți în surdina ațipirii

adiacente o seamă de enunțuri clișeizate

 

sunt în locul din care nu poți să scapi oricât te-ai strădui

acel inevitabil numit responsabilitate ocupație

scârbiciu

 

fără ifose de menestrel notoriu ce se-mbată de fiecare dată

înainte să stoarcă un dram de tărie poetică

distilată...                        aici se muncește!

nu sub amenințarea zilei de mâine că n-ai ce pune pe masă

și tragi nădejde că mai ai o litră...

                             aici mereu se muncește!

nu spleenul artistic în fața datului existențial

al vieții  s o c i o c u l t u r a l e 

nici pomeneală

 

liricitatea izvorăște din nuvela Eu la cheremul altora

editura Morții mă-tii

și nu oricând chit că e un cuvânt frecvent la noi în firmă

ci în ziua una a săptămânii când omenirea deși ar trebui

să se odihnească

iese-n oraș pentru înc-o porție de window shopping

 

așa că stăm drepți și-i salutăm când intră-n magazin

apoi le ducem trena   

evident că nu cumpără. nici n-au venit pentru asta

important e că sunt aici

interesați vezi doamne de anumite produse ca să nu

pară ruinați în ochii noștri

 

prea târziu

 

ei nu lucrează ASTĂZI așa că te interoghează...

noi – cioporoase păsărele ale haikuurilor negustorești

ripostăm cu amabilitatea artificială de care dăm dovadă

în astfel de împrejurări

 

morga afișată de cei pe care îi folosim pe post de muze

ne inspiră până la refuz... mai să ne iasă pe nas și pe gură

auziți cum sună:

 

ah romanțele dimineții când îți ciocăne în grilajul metalic

și te-ntreabă la ce oră deschizi prăvălia!

 

ah cum se mai învârt asemeni unui roi de muște în jurul

căcatului până când bagi cheia în broasca dispozitivului...!

 

ah întrecerea olimpică

când se aruncă cu capul înainte ca să vadă... ați ghicit

oferta zilei!

 

ah cum după o tură de magazin se întorc zgâriați pe muian

 

ah mersul lor legănat ca al gâștelor la scăldat

 

ah tunetul glasurilor... că marfa nu-i bine aranjată că promoția

nu-i tentantă

 

ah poezie... cum te scobori – lumină de neon – pe mașina

de spălat rufe și pe frigiderul turcesc cu sistem antiîngheț

aidoma ciclonului zămislit între ușa deschisă de la depozit

și cea de la intrare!

 

tu ne învălui cu ariile-ți chermezice iar universul mercantil

e invadat de mii și mii de semințe de plop... vată de zahăr...

 

nu pentru c-am fi celebri dacă tre’ să dăm crezare acestui

cancer neuronal numit beletristică ci fi’n’c-avem apetitul

crescut i-am mânca de vii pe cei care ne calcă pragul

însă nu din rațiuni de self-control

ci pentru că și noi suntem în stare

să spunem lucrurilor pe nume

de dragul unor me... me...

metafore