e atâta seriozitate în jurul meu încât tuburile
de aer conditionat pompează slava unei zile
de februarie
mocheta a-ngheţat de-a binelea
nările mă ustură
iar musculițele cad ca scoase din priză
privirile celor ce intră se opresc pe orice obiect
care le iese în cale şi totodată pe nimic
nu e birtul de gară municipală
sau vreun târg second-hand
nici finele unei serate literare
când asculți în surdina aţipirii adiacente
o seamă de fraze versificate
bune de tăiat lemne
nu
sunt în locul din care nu poţi să scapi
oricât te-ai strădui
mai apropiat de om ca sufletul
acel inevitabil numit datorie ocupație
sau şi mai simplu scârbiciu
fără aere de poet notoriu ce se-mbată de fiecare dată
înainte să stoarcă din el un dram de tărie poetică
distilată... aici
se munceşte!
nu sub ameninţarea zilei de mâine că n-ai ce pune
pe masă și tragi nădejde că mai ai o litră...
aici mereu se munceşte!
nu spleenul artistic în faţa datului existenţial
al vieţii s o c i o
c u l t u r a l e. nici pomeneală
aici v-am spus
se munceşte!
stările mele lirice izvorăsc din nuvela
Eu la dispoziţia
altora editura Morții mă-tii
şi nu oricând
deşi e un cuvânt frecvent la noi în firmă
ci în ziua una a
săptămânii când lumea ar trebui
să se odihnească
dar iese-n oraş pentru încă o porţie românească
de window shopping
aşa că stăm drepţi şi-i salutăm când intră-n magazin
apoi le ducem trena
evident că nu cumpără. nici n-au venit pentru asta
important e că sunt aici
interesaţi vezi doamne de anumite produse
ca să nu pară proşti în ochii noştri
prea târziu
aşa că-ncep să întrebe despre una despre alta
întrucât ei nu lucrează ASTĂZI
iar noi – cioporoasele păsărele ale haikuurilor
de comerţ
le răspundem cu amabilitatea forţată de care dăm
dovadă în astfel de situaţii
morga afişată de cei pe care îi folosim pe post de muze
ne inspiră până la refuz
mai să ne iasă pe nas şi pe gură
ia auziţi cum sună:
ah! romanțele dimineţii când îţi bat în grilajul metalic
și te-ntreabă „numai puţin... la ce oră deschideți
prăvălia?”
ah! cum se mai învârt asemeni unui roi de muşte
în jurul căcatului până când bagi cheia în broasca
dispozitivului
ah! întrecerea olimpică
când se aruncă cu capul înainte ca să vadă cu ochii lor
de pisică nimic altceva decât – aţi ghicit
oferta zilei
ah! cum după o tură de magazin se întorc
zgâriați pe muian
ah! mersul lor legănat ca al gâştelor la scăldătoare
ah! tunetul vocii lor că marfa nu-i bine aranjată
că oferta nu-i deloc primitoare
și ah! poezie
cum te scobori ca lumina de neon pe maşina
de spălat rufe sau pe frigiderul turcesc
cu sistem antiîngheţ
aidoma curentului de aer format între uşa deschisă
de la depozit şi cea de la intrare
tu ne-nvălui cu ariile tale chermezice
universul comercial e invadat de mii şi mii
de seminţe de plop ...bucăţi de vată de zahăr
iar asta nu pentru că am fi mari autori
dacă tre’ să dăm crezare
acestui cancer neuronal
numit literatură ci pentru că ne e foame
i-am mânca de vii pe cei care ne calcă pragul
însă nu pentru că nu ne-am putea abține
ci pentru că şi noi suntem în stare
să spunem lucrurilor pe nume
de dragul unor me... me...
metafore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu