Pe marginea dulapului din bucătărie

O sticlă de ulei pe marginea dulapului din bucătărie

Atât mi-am dorit să ţin minte

Stăteam la masa înaltă din mijlocul încăperii

cățărat pe scaun şi priveam în direcţia geamului

de lângă cămară spre sticla maronie din vârful căreia

se desprindea prin rotire o bandă metalică subţire

uşor de-ndoit 

Aşa mi-am propus eu atunci să ţin minte  

Nu „supa arsă” reţeta pierdută a mamei

pe care o mâncam ca pe-o tocăniţă

înmuind în farfuria adâncă una după alta

bucăţi de pâine proaspătă de la Alimentara

Nu fiinţa care se afla în stânga mea

undeva în spate şi terminase

Nu palmele grele pe care tatăl meu le-a aplicat

mamei

probabil băut probabil nervos probabil prea plin

de prostia dureroasă a acelor ani

Nu vocea care ne-a trimis pe balcon ca să luăm aer

iar noi am luat destul cât şi pentru mama

şi l-am ţinut în piept cât am putut de mult 

Nici faptul că după ce fiecare dintre noi

şi-a luat porţia pe ziua respectivă şi ne-am întors

la ceea ce făcusem înainte

supa mamei a avut alt gust 

Nu asta!

Ci sticla de ulei de pe marginea dulapului din bucătărie

cu dopul ei din metal cu eticheta ei gălbenă

ce mai avea puţin şi se dezlipea cu totul

Doar atât a contat pentru mine şi încăpăţânat  

mi-am dorit să ţin minte doar acest amănunt:

bucătăria unei cutii de chibrituri şi-o sticlă de ulei

anul 1980 şi ceva

De pe balcon liniile de tramvai din josul străzii păreau

să ne fi trasat deja un drum pe care ar fi trebuit

să-l urmăm

Am strâns-o pe soră-mea de mână speriat de înălţimea

acelui etaj

După nici trei zile mama ne-a trimis la bunici

i-a intentat proces lui tata şi a plecat din oraş

pentru o vreme

Când am părăsit cutia de chibrituri sticla era

tot pe margine

Probabil că şi-acum e tot acolo