Acelaşi tramvai. Toţi
mă cunosc
Al treilea scaun
de la geam intrarea din mijloc
partea dreaptă
Urc şi m-aşez de
cum se deschid uşile
Probabil că mă
veţi vedea citind
sau mă veţi
surprinde când mă voi pierde
cu privirea în
nimicul trecător de afară
Stau cu tâmpla
rezemată de geam
ascult scoica
marină plictisit de moarte
O femeie în
vârstă se opreşte în stânga mea
şi mă roagă s-o
las să se aşeze în locul meu
Mi-am văzut de
citit
Ex-comunista a îngenunchiat
și-a răcnit ca vaca:
„Ajutor lume!” „Mă
sufoc!” şi alte câcaturi
Nici eu nu ştiu
ce a fost în mintea mea
dar m-am ridicat
şi i-am făcut semn cu mâna
că poate să stea
Ţinându-mă de
bara metalică simțeam că m-apropii
de fabrică
Un camionagiu
neatent a pierdut controlul autocisternei
şi a intrat în
noi fără să mai apese pedala de frână
Creierii femeii
erau acum la picioarele mele
Trupul – un popic
lipsit de cap
Am fost
transportaţi la cel mai apropiat spital
Acolo mai multe
femei în albastru umblau de colo-colo
şi puneau tot
felul de întrebări
Ele nu-mi cereau
să mă ridic de pe scaun
ci mă pofteau să
mă-ntind pe năsălie
Dar şi mâine e-o
zi
Cineva tot o să
mă-ntrebe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu