Același tramvai. Toți
mă cunosc
Al treilea scaun
de la geam intrarea din mijloc
partea dreaptă
Probabil că mă veți
vedea citind sau mă veți surprinde
când o să mă
pierd cu privirea...
Cu tâmpla rezemată
de geam ascult scoica marină...
O tanti în vârstă
se oprește și mă roagă s-o las să se așeze
în locul meu. Mi-am
văzut de citit
Îngenunchează și
răcnește: „Ajutor lume!” „Mă sufoc!”
și alte căcaturi
Nici io nu știu
ce-a fost în mintea mea însă m-am ridicat
și i-am făcut
semn cu mâna că poa’ să stea
Ne apropiam de
fabrică...
Un camionagiu a pierdut
controlul autocisternei și-a intrat
în noi fără să
mai apese pedala de frână
Creierii femeii
erau acum la picioarele mele
Trupul – un popic
decapitat
Am fost
transportați la cel mai apropiat spital
Siluete albastre
umblau de colo-colo și puneau tot felul
de întrebări
Ele nu-mi cereau
să mă ridic de pe scaun ci mă pofteau
să mă-ntind pe năsălie
Da’ și mâine e o zi. Cineva tot o să mă
întrebe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu