Sâmbetele copil fiind alei de parc cutreieram împreună
cu cel întors din delegații ascultându-i snoavele
când nu făcea altceva... de exemplu să cioplească
la capete o ramură încovoiată de nuc să le unească
cu o sfoară sintetică sustrasă din sertarul lu’ madam B.
făurind un ditamai arcul cu care aș fi reușit să-mi
impresionez camarazii trimițând săgeți pe blocurile în
preajma cărora ne aciuam...
chit că-n general nu scăpam fără o fabulă din care n-avea
să se prindă nimic de mine
Interdicția expirase... Putea să mă vadă în orice zi din
săptămână
dar divorțul îl ajungea din urmă ca un baston peste gleznele
firave ale oricărei biografii
Într-una dintre serile estivale când soarele leșina după
muchia orizontului începu să-mi istorisească despre
copilăria sa: locuise cu Serioja în apropiere de...
brațul arborescent întinzându-i-se spre gaura pătrățoasă
dintr-un gard ce mărginea o potecă
Pe vremea aceea aici era pădure... abia vedeai la cinșpe metri
Odată îmi zise l-am chemat pe unchiu-tu
și-mpreună cu niște năsoși am luat la rând felinarele de pe
aleea principală
mutându-și brațul ca să mi le arate pe cele ce străjuiau
străduța pe care ne plimbam
și le-am spart
A doua zi moșu’ a fost chemat la Miliție ca să dea
o declarație și să achite reparațiile. Două săptămâni n-am
ieșit din casă
Și râzând a continuat să-mi povestească că în perioada
aceea erau mulți jidovi în oraș... se ocupau cu pielăritul
comercializau haine pantofi...
Eu pierdusem firul narațiunii fiindcă rămăsesem uimit
Cum de îndrăznise să facă o asemenea trăsnaie și să
primească doar două săptămâni de pedeapsă?
Mama mi-ar fi dat paișpe zile pentru fiecare bec spart
și n-aveam aliați evrei ai căror părinți s-o ajute cu
despăgubirea
O treime dintre tovarășii mei de joacă erau țigani...
și ce bine că aveam un arc în loc de praștie!
Clipeam des... și curmându-mi fanteziile l-am văzut
pe Mișu. S-au salutat am intrat în discuție a dat mâna
cu mine... palma lui ca șmirghelul
Ochii lor oscilează între tava cu „aperitive” și ospătărița
cu minijupă... mâna lui tata descrie o orbită intermitentă
Mișu ridică un deget și apoi către biata fată: Două blonde!
sosesc și micii... după atâtea palavre li se făcuse foame
În briza olfactivă a Terasei Parc
titanii își ciocnesc
potirele și sorb cu mustăți de spumă din inepuizabilele
registre ale „ședințelor” de weekend
Tăifăsuiesc până li se usucă beregata comandă un rând de
Mărgineni... Eu nu băusem nici jumătate din sucul
portocaliu când ei deja trăsneau a bere
Atunci mi-am dat seama că lucrurile nu se vor schimba
niciodată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu