miercuri, 27 ianuarie 2016

Atunci mi-am dat seama


Sâmbetele copil fiind alei de parc cutreieram împreună

cu cel întors din delegații ascultându-i snoavele

când nu făcea altceva... de exemplu să cioplească

la capete o ramură încovoiată de nuc să le unească

cu o sfoară sintetică sustrasă din sertarul lu madam B.

făurind un ditamai arcul cu care aș fi reușit să-mi

impresionez camarazii trimițând săgeți pe blocurile în

preajma cărora ne aciuam...

chit că-n general nu scăpam fără o fabulă din care n-avea

să se prindă nimic de mine

 

Interdicția expirase... Putea să mă vadă în orice zi din

săptămână

dar divorțul îl ajungea din urmă ca un baston peste gleznele

firave ale oricărei biografii

 

Într-una dintre serile estivale când soarele leșina după

muchia orizontului începu să-mi istorisească despre

copilăria sa: locuise cu Serioja în apropiere de... 

brațul arborescent întinzându-i-se spre gaura pătrățoasă

dintr-un gard ce mărginea o potecă

Pe vremea aceea aici era pădure... abia vedeai la cinșpe metri

Odată îmi zise l-am chemat pe unchiu-tu

și-mpreună cu niște năsoși am luat la rând felinarele de pe

aleea principală

mutându-și brațul ca să mi le arate pe cele ce străjuiau

străduța pe care ne plimbam

și le-am spart

A doua zi moșu’ a fost chemat la Miliție ca să dea

o declarație și să achite reparațiile. Două săptămâni n-am

ieșit din casă

Și râzând a continuat să-mi povestească că în perioada

aceea erau mulți jidovi în oraș... se ocupau cu pielăritul

comercializau haine pantofi...

 

Eu pierdusem firul narațiunii fiindcă rămăsesem uimit

Cum de îndrăznise să facă o asemenea trăsnaie și să

primească doar două săptămâni de pedeapsă?

Mama mi-ar fi dat paișpe zile pentru fiecare bec spart

și n-aveam aliați evrei ai căror părinți s-o ajute cu

despăgubirea

O treime dintre tovarășii mei de joacă erau țigani...

și ce bine că aveam un arc în loc de praștie!

 

Clipeam des... și curmându-mi fanteziile l-am văzut 

pe Mișu. S-au salutat am intrat în discuție a dat mâna

cu mine... palma lui ca șmirghelul

 

Ochii lor oscilează între tava cu „aperitive” și ospătărița

cu minijupă... mâna lui tata descrie o orbită intermitentă

Mișu ridică un deget și apoi către biata fată: Două blonde!

sosesc și micii... după atâtea palavre li se făcuse foame

 

În briza olfactivă a Terasei Parc titanii își ciocnesc

potirele și sorb cu mustăți de spumă din inepuizabilele

registre ale „ședințelor” de weekend

Tăifăsuiesc până li se usucă beregata comandă un rând de

Mărgineni... Eu nu băusem nici jumătate din sucul

portocaliu când ei deja trăsneau a bere

Atunci mi-am dat seama că lucrurile nu se vor schimba

niciodată

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu