Tineri și simpli

Purtai ochelari eu studiam pentru admiterea la liceu

Stăteam la bunici tu locuiai cu părinții

Nu ne trimiteam epistole. Întâlnirile se aranjau

prin viu grai cu ajutorul colegilor de clasă

 

În centru pe marginea faianțată a grădinilor

cu ronduri asortate sau sprijinit de tarabele

ferecate cu lacăt ale distribuitorilor de ziare

te așteptam așa cum iezii așteptau frunzele-n buze

și laptele-n țâțe

Tu veneai și-mi spuneai că mai e până la felul doi

și căutai calea spre inima mea – numai testosteron

și adrenalină Big beat

 

Ne-am sărutat între două chioșcuri albastre – continente

beligerante de aceeași culoare

Așteptam să se întâmple ceva: toiagul lui Moise să atingă

stânca arsă din mijlocul deșertului și să curgă apă

A curs... N-a fost destul

 

Iarna a sosit ca-n orice poezie jalnică și-n vacanța de Crăciun

nu ne-am mai vorbit. Nu știu ce m-a făcut să pun telefonul în

furcă de fiecare dată când îți auzeam vocea: frica de-a te iubi?

...de-a mă lăsa iubit?

 

Durerea nu mă ardea cum s-ar fi putut crede

Era apatică          ...ca cercevelele de zăpadă

 

Singur în sufragerie târziu în noapte îți scriam numele

pe geamul aburit de propria-mi respirație

cu degetul cu care învârtisem discul telefonului

Tu te gândeai la mine și te-ntrebai dacă merită

 

Cu indexul pe sticla ferestrei îți uram de bine

Era de-ajuns pentr-un tânăr   viitor absolvent

de Arte plastice