joi, 18 februarie 2016

3. Mioara se roagă


Genunchi palme tălpi în combinezon și batic
de fistic mioara se-nclină. În mătănii de lumină
se arcuiește-n odaie. Reverențe ale unui cap
păr în spic un fel de cometă grăbită pe care
corpul greoi o va urmări peste mări și țări
până ce se va opri deasupra unui lan de mohor
unde o sperietoare de ciori transpirată la subsuori
îi va face cu ochiul își va ridica pălăria 
spunându-i să fie atentă la ecranul tv
de pe perete încadrat șanjant de-un ștergar
țesut din moși-strămoși la capete cu busuioc
și frunze de dafin
din spatele căruia un râgâit hotărât de bormașină
se făcu auzit urmat de-un burghiu de 12
ce găuri fuzelajul camerei lăsând-o cu gura căscată
în timp ce-l privea cu ochi de nasture
prin gaura nisipoasă a sfredelirii
pe vecinul mitică ce-i spuse cu gura-ntr-acolo
că s-a gândit să-i tragă și ei un cablu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu