O poveste adevărată

Din cortul meu cu vedere la apă de pe malul proaspăt

curăţat de alge al unei staţiuni maritime

şi până-n localul cu terasă acoperită simbolic

cu pleduri de stuf n-am avut decât vreo douăzeci

de minute

În pantaloni scurţi cu picioarele goale

brăzdam nisipul litoralului

fermecat de clementina siciliană de la orizont

ce se-nroşea şi se-ntuneca deopotrivă  

Apele calde acum

mai abitir decât în crucea de foc a zilei

veneau grijulii şi nivelau prin suluri străvezii  

pământul fin în care tălpile noastre grele

lăsaseră amprente adânci

Busturile lor albe se înălţau ca două tufuri calcaroase

în cătarea unui soare de august

Doi prieteni ce se-ntâlneau pe coasta arcuită a mării 
după doi ani de împărtăşit e-mailuri 

Restul poveştii e despre o prietenă comună

care se culcase cu amândoi şi pe care ei au iubit-o

nespus de mult înainte ca ea să-i uşuiască

ca pe nişte cocoşei lipsiţi de creastă

Priveau spre flota aeriană a pescăruşilor guralivi  

Necazul lor nu fusese paiul care rupsese spinarea cămilei

şi nu cei doi băieţi nu deveniseră gay

Şi chiar mă-ntreb de ce am adăugat acest amănunt

dacă-ncepusem să vă povestesc aşa de frumos?...