Pilda bancnotelor

zis-ai că împărăția ta (sau fiul omului) este asemenea

unui cetățean care înainte să plece-n concediu și-a

încredințat averea celor trei slugi după cum urmează:

 

uneia i-a dat cinci bancnote alteia două iar ultimei

dintre ele doar una

apoi s-a dus strigându-le: „vă pup! pa pa!”

 

cu vorbele stăpânului încă-n urechi cea care căpătase

mai mult s-a pus pe treabă și folosindu-se de ceea ce

primise a câștigat tot atâta

la scurtă vreme servitorul care luase două parale

și le-a dublat

însă cel ce se alesese cu una (pentru că nu se pricepea

la afaceri) a săpat în pământ și a îngropat-o

 

după ce-a curs multă apă pe mureș a sosit jupânul

și-a început să le ceară socoteală pentru ceea ce li se predase

imediat cel ce avea zece bancnote a dat-o-n lauda de sine

că să vezi cine-i el și să nu crezi câți bani a făcut

cel cu patru... a ieșit la raport punând aceeași placă

beneficiind și el de bucuria domnului său

 

toate bune și frumoase pân-a apărut sluga cu o singură

bancnotă

care de frică să nu rateze invitația la bairamul angajatorului

s-a apucat să-l țuce-n cur mai abitir ca primele două

și înapoindu-i bancnota pe care o dezgropase cu puțin timp

în urmă nu s-a gândit să adauge bátăr 1% la valoarea ei

(să zicem de-o bere sau de-un pachet de țigări)

lucru care a costat-o enorm

 

nu numai c-a fost făcută în fel și chip și că i-a fost

luată bancnota (fiind oferită celei care avea zece)

ba a și fost aruncată în bezna cea îndepărtată

ca să se împlinească bocetul și trosnirea fălcilor

pe care nababul abia le aștepta

 

adică știa că-i sărac cu duhul (nu degeaba îi dăduse o bancnotă)

și nu l-a trimis la vreun training de angajare/reangajare...

(tot argatul e vinovat)

și a mai spus ca și când n-ar fi fost ocărât îndeajuns

că „celui ce are i se va da și-i va prisosi iar de la cel ce nu are

se va lua și ceea ce i se pare că are”

lăsându-i mască pe cei de față

 

mai bine nu-i dădea nicio lețcaie și cu asta basta!

ar fi fost mulțumit

iar dacă nu s-ar fi putut abține și i-ar fi înmânat acei bani

era firesc ca el – șeful lor – să secere și s-adune de-acolo

de unde slugoiul neghiob n-a putut să semene și să împrăștie

 

să zică mersi că nu i-a pierdut sau că nu s-a apucat de băut

după ce-a văzut cu ochii săi cum unuia i se dau cinci altuia

două iar lui... (ș’așa bătut de soartă) doar una

 

pă’ e și normal să cadă omu’-n depresie și să nu mai știe

ce să creadă și ce să facă

p’ormă să vină și patronul cu bălăcăreala

 

asta-i ispravă de om chibzuit?

să zică mulțam că nu i-a tras o cafteală

eu unul...

 

dar publicul vrea un alt final: trimite-l pe stăpân

întru-ntunericul cel mai din afară

la banii lui probabil că l-ar face să lumineze

 

adevărat îți spun: plângerea și scrâșnirea dinților

s-ar împuțina cu un om