Pilda bancnotelor

Zis-ai că împărăția ta (sau Fiul Omului)

este asemenea unui cetățean care

înainte să plece-n concediu și-a încredințat averea

celor trei slugi după cum urmează:

uneia i-a dat cinci bancnote alteia două iar ultimei

dintre ele doar una. Apoi s-a dus șoptindu-le: „Vă pup”

„Pa pa!”

Cu vorbele stăpânului încă-n urechi cel care căpătase

mai mult s-a pus pe treabă și folosindu-se de cele

pe care le-a primit a câștigat tot atâtea

La scurtă vreme cel ce luase două bancnote și-a dublat

paralele. Însă cel ce se alesese c-o bancnotă

pentru că nu-l ducea capul când venea vorba de afaceri

a săpat în pământ și a-ngropat bancnota cu pricina

După ce-a curs multă apă pe Mureș a sosit jupânul

și a-nceput să le ceară socoteală pentru ceea

ce li se predase. Imediat cel ce avea zece bancnote

a dat-o-n lauda de sine că să vezi cine-i el și să nu crezi

câți bani a făcut. Cel cu patru bancnote așijderi celui dintâi

a ieșit la raport punând aceeași placă și astfel a beneficiat

și el de bucuria domnului său (oricare ar fi fost aia)

Așa că toate bune și frumoase până a apărut sluga

cu o singură bancnotă care de frică să nu rateze

invitația la bairamul angajatorului s-a apucat

să-l țuce-n cur mai abitir ca primele două

Și înapoindu-i bancnota pe care o dezgropase cu puțin timp

în urmă nu s-a gândit să adauge bárem un 1% la valoarea ei

să zicem de-o bere sau de-un pachet de țigări

Lucru care a costat-o enorm

Nu numai c-a fost făcută în fel și chip și că i-a fost

luată bancnota (fiind dată celei care avea deja zece)

ba a și fost aruncată în bezna cea-ndepărtată

ca să se-mplinească bocetul și trosnirea fălcilor

pe care se pare că nababul de abia le-aștepta

După ce că știa că-i sărac cu duhul (nu degeaba îi dăduse

o bancnotă) și după ce că nu l-a trimis la niciun training

de angajare/reangajare... tot argatul e cel vinovat

Și a mai spus (ca și când n-ar fi fost ocărât îndeajuns)

„că tot celui ce are i se va da și-i va prisosi

iar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce i se pare că are”

lăsându-i mască pe cei de față

Mai bine n-ar fi trebuit să-i deie niciun sfanț

și cu asta basta! Toată lumea ar fi fost mulțumită

Iar dacă nu s-ar fi putut abține și i-ar fi înmânat acei bani

ar fi fost firesc ca el – un fel de dumnezeu peste ei

să secere și s-adune de-acolo unde slugoiul cel nepriceput

n-a putut să semene și nici să împrăștie. Că tot era el

bun de gură

Să zică mersi că nu i-a pierdut bancnota

sau că nu s-a apucat de băut după ce-a văzut

cu ochii săi leneși cum unuia i se dau cinci altuia două

iar lui... (ș’așa bătut de soartă) doar una

Pă’ e și normal să cadă omu’-n depresie și să nu mai știe

ce să creadă și ce să facă. P’ormă să vină și patronul

cu vorba aceea din încheierea bălăcărelii

cum că celui ce are i se va da iar celui ce... bla bla bla

Pă’ asta-i ispravă de om cu scaun la cap?

Să zică mulțam că nu l-a luat la bătaie. Eu unul...

Dar publicul vrea un alt final: Trimite-l pe stăpân

întru-ntunericul cel mai din afară

La banii lui probabil că l-ar face să lumineze

Adevărat îți spun: plângerea și scrâșnirea dinților

s-ar împuțina cu un om