Revedere

                                                                lui G. B.

nu de mult cam prin facultate aveam noi gânduri

financiare

unii cu bella italia alții mai departe

iar ceilalți cu realitatea mioritică

sleită de-atâta muls

după zece ani viitorul de-atunci ne găsește

tot acolo: eu vânzător G. prin construcții iar D.

pe undeva pe la țară

consumăm mai mult alcool ne rugăm mai puțin

privim la aceleași greșeli pe care nu le-am sesizat

când a trebuit

și pe care dintr-o oarecare sfială ereditară

nu le bănuim nici acum

în curtea bisericii o bancă de lemn

încasăm ocheade dup-ocheade

din partea bătrânelor tot mai neputincioase

mai acrite dar bune cotizante

nicio nepoată nicio fiică. deci n-are rost

să ne ridicăm

ne leagă iluzia că vom reuși

deocamdată suntem singurii învinși

bașca G. care a reușit s-ajungă dincolo de atlantic

dar s-a întors fi’ndcă urma să-i expire viza

preotul se apropie

bunicuțele îi fac loc

noi ne mutăm pe o altă bancă

mai ții minte?... îi zic

un accident în primul an de facultate

căzuse de la patru metri înălțime: ochii roșii

un canin rătăcit prin iarbă. îl lipise cu super glue

se lovise atât de tare încât a fost nevoit

să se folosească de cârje

și cum stătea el sprijinit în ele cu cușma-n mână

s-a trezit că o tanti îi pune un leu în căciulă

n-a avut încotro și-a făcut cruce

a primit și-o pâine

l-a bătut gândul să-ntrebe dacă au vin

dar rușinea a intrat pe fir

măcar a primit nu a dat

ne-a pufnit râsul pe toți trei

babetele s-au întors spre noi

știam că nu-i frumos și că nu mai e mult

până când preotul o să-nceapă să turuie

așa că am fluierat în gând

nădăjduind că nu va fi lungă