Revedere

                                                                lui G. B.

prin facultate aveam gânduri financiare. unii cu italia

alții mai departe

iar ceilalți cu realitatea mioritică sleită de-atâta muls

 

după zece ani viitorul de-atunci ne găsește tot acolo:

io vânzător G. prin construcții iar D. pe undeva pe la țară

consumăm mai multă cadarcă ne rugăm mai puțin privim la

aceleași greșeli pe care nu le-am sesizat când a trebuit

și pe care dintr-o oarecare sfială ereditară nu le bănuim

nici acum

 

în curtea bisericii... o băncuță de lemn... încasăm ocheade

dup-ocheade din partea cotoroanțelor tot mai neputincioase

mai acrite dar bune cotizante

nicio nepoată nicio fiică. deci n-are rost să ne ridicăm

 

ne leagă iluzia că vom reuși. deocamdată suntem singurii

învinși. bașca G. care a ajuns dincolo de atlantic

dar s-a întors fi’ndcă urma să-i expire viza

 

preotul se apropie bunicuțele îi fac loc. noi ne mutăm pe o

altă bancă

 

mai ții minte – îi zic – accidentul din prima sesiune?

 

căzuse de la patru metri: ochi inflamați un canin rătăcit

prin iarbă (lipit ulterior cu super glue)

se lovise atât de tare încât fu nevoit să utilizeze cârjele

 

„și cum stăteam sprijinit în ele cu cușma-n mână

m-am trezit că o tanti îmi pune-un leu în căciulă

 

n-am avut încotro... mi-am făcut cruce. am primit și-o pâine

m-a bătut gândul să-ntreb dacă au vin dar rușinea a intrat pe

fir

 

măcar am primit nu am dat”

 

ne-a pufnit râsul

babetele s-au întors spre noi

 

știam că nu-i politicos și că nu mai e mult până când

preotul o să-nceapă să turuie

 

așa c-am fluierat în gând nădăjduind că nu va fi lungă