joi, 8 septembrie 2016

11 Sfârșitul este aproape (continuare)


conversez cu o prietenă. ne-ntâlnim la o bere

la a treia deja voiam să-mi iau tălpășița și s-alerg

desculț spre mare

cu muierile însă nu te pui. nu te poți delecta de ceva

în afară de ele când sunt prin preajmă. nu-ți vor permite

 

începuse să-mi povestească ce pățise astvară

la constanța

și vorbea ca și când vara se încheiase

cazată la o boieroaică sadea: dormitoare separate

hol comun un atrium cu leagăn cișmea și-un umbrar

pergolat cu iederă

 

pe l-amiază se trezi cu bătrâna la ușă

care fără s-aștepte să se spele pe față

o rugă insistent să vină până-n curte

 

tăinuindu-și glasul pe durata deplasării

părea convinsă c-o să se ivească din joben reacția ce

îndată ar fi trădat-o

 

halal de surpriza ei!

 

un avorton obturase una dintre țevile de evacuare

ale privatelor casnice și acum zăcea – vinețiu

pe fundul bazinului de colectare a apelor menajere

pesemne că baba avusese de furcă cu destuparea conductei

și voia să afle numaidecât cine e făptașa

astfel că le chemase rând pe rând pe turistele cazate

în odăile respective

 

abia atunci a îndrăznit să o sfredelească ochiometric și s-o

întrebe dacă știe ceva...

și cu un soi de plăcere andrei cu o atare plăcere

de-ai fi zis că nu s-ar fi săturat să mă interogheze

 

o septuagenară țăcănită într-un schimb de energii vizual-

verbale cu o fată de oraș

pe ai cărei perișori labiali mai lucea roua adolescenței

iar la picioarele lor un sobol inert

sfertul acela de om          imun la manipulările religiei

 

ce-ți e și cu bătrânii ăștia?

în loc să-ți dea o mână de ajutor îți oferă un deget

anchilozat pe care îl țin la distanță îndreptat spre tine

trec prin viață ca micul om prin scurgerea strâmtă

împinși de un val de mizerie

și apoi se vor exemple demne de urmat

 

andrei noi cum vom trece?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu