a venit
toamna. angoasă recurentă
aceleași faciesuri buhăite... bipezi care mă tracasează
obligat să-i consiliez
aceeași cocleală din respirația fiecărui taximetrist
la negru
ce intră ca să-și piardă vremea cât timp i se adună
de o cursă dus-întors spre curtici
lumina crudă a sfintei slave...
neoanele din tavan
aceeași verticalizare același
du-te-vino
aceleași bună ziua și la revedere
canonada de sudalme la adresa lor
hârtii pe jos prețuri de tipărit tăiat lipit
nu trăncăni! nu sta! trudește!
că de muncit... nu ducem lipsă
în ziua de salariu îmi fac o ditai crucea
de la frunte pân’ la sulă
după aceea urlu cât mă țin bojocii ca cei din preajmă
să n-aibă îndoieli: „e tot ce-a jinduit...”
iar când catastrofele mă inundă socotind că m-am mințit
destul
merg să-mi plătesc datoriile inexpiabile
apoi cu inima purice mă tupilez
printre bălăriile facebookului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu