marți, 29 noiembrie 2016

Voi, cei care...


stați aici

voi cei ce nu v-ați băut cafelele ...ce vă înveliți cu plapuma

de zăbrele a chiriilor

cei care-n dimineți cefaleice vă conduceți prichindeii la

grădiniță

din apartamente cu uși metalice și vizoare largi ieșind

aduși de spate

cu gropi adânci în sofale și cu combine frigorifice blindate

ce consumați pe nimic și savurați cu de toate

voi cei care tânjiți la un viitor armonios

doar ca să se plinească scripturile

 

rămâneți cu mine

microbuze ghiftuite cu cărnuri moi ce urmează să fie tocate

și injectate tocate și iar injectate

care alegorice ce îi purtați pe acești frumoși în arenă

ca să vadă când soneria se va face auzită pólicele dictatorului

indicând țărâna

în timp ce coroana i se-nclină spre sânii debordanți

ai amantelor

voi care sunteți ademeniți cu angajamente electorale

mai puțin cu remunerări babane

ce-ați fi în stare să ucideți fără să ezitați pentru o pauză

de țigară în plus

și-un bilet cu 80% șanse de câștig

la pariuri

 

vegheați împreună cu mine

fiindc-ați împins și voi cărucioare nainte și-napoi

de la penny   ca s-ajungeți de unde ați plecat

conștienți că nici asta n-a reușit să vă mulțumească

c-ați umflat prezervative ați absolvit facultăți ați ronțăit teorii

estetice v-ați sculptat cariere

ați primit diplome și v-ați grăbit să le-nrămați

iar acum aveți mari așteptări

 

privegheați și vă rugați

voi cei cu ochi îngreuiați de somn

că acest corp durduliu ticsit cu naturi compromise

e neputincios

iar garanția unei alte piese de teatru e pură utopie!


luni, 14 noiembrie 2016

Moarte


poza unui camarad care a răposat prea devreme

divorțul părinților la o vârstă fragedă

și a multora dintre cunoscuții săi

 

oricum nimic nu mai conta

 

trei sferturi din retribuție pentru speze și chirie

operele unor somități netraduse poate nici în următorii

douăzeci și cinci de ani

și tone de maculatură traduse pentru tractoriștii

de pe twitter

 

fapte peste fapte și toate eșuate fiindcă

epocile sunt făurite pentru cei ce-și așteaptă autobuzul

spre locul de muncă

 

moarte

apă caldă patru zile pe săptămână de la cinci la șapte

dimineața și seara

 

podul cabanei mingile sparte și balustrada pe care stă

ostia ruginită ce ți-a știrbit copilăria

 

moarte

born slippy sau deșteaptă-te române?

 

viziunile celor zece mii de groupies ale lui arsenie boca

sau bocetele isterice de lângă moaștele cuvioasei parascheva?

 

moarte

ce vină au cei care nu pricep cuvântul împărăției

atâta timp cât nimeni nu li-l tâlcuiește?

 

moarte

de ce în diversele ipostaze de viol actrițele joacă

impecabil?

și de ce s-a încruntat când am întrebat-o?

 

să fim sinceri: cine se mai gândește c-o să apuce

pensia?

 

moarte

dacă hristos a agonizat câteva ore pentru păcatele

întregii omeniri

de ce vecinul de la opt e nevoit să suporte o veșnicie

de cazne doar pentru capriciile și năravurile sale?

 

moarte

a contempla la tine nu mai este atât de înfricoșător

când decidem să ne luăm zilele

însuși cerul se dă îndărăt în jocul lui de intimidare

 

born slippy sau deșteaptă-te române?

 

și cu noi cei care am îndurat destule

cum rămâne?

 

moarte

când hidoșenia nădușită din tramvaiele duminicale

se descompune în fiecare stație

ca s-ajungă din rațiuni penticostalo-baptiste

ortodoxe                greco și romano-catolice

la biserică...

 

iar după cuminecătură se oprește la pizzeria preferată

și își comandă cu conștiința împăcată

sub mutrele bleojdite ale celor ce n-au avut bafta

să fie liberi nici astăzi

o porție

 

moarte

pauzele efemere și turele nocturne ale takatelor

cizmele de gumă ale spălătorilor auto

salopetele murdare și palmele crăpate ale șantieriștilor

 

compotul de vișine vărsat pe vestele croșetate

de bunicuțele din centrul de îngrijire pentru persoane

senescente ce sughiță   vizavi de cimitirul pomenirea

chit că nimeni nu pomenește de ele

 

born slippy sau deșteaptă-te române?

 

moarte

și cu noi cei cărora nu ni s-a dat să alegem

cum rămâne?

 

că de vom avea credință și de-i vom spune

muntelui acestuia ridică-te și aruncă-te în mare

va fi o alunecare de teren ce va declanșa un

megatsunami

și se vor face cele de pe urmă mai rele

decât cele dintâi

 

moarte

prietenul meu e iar pe stradă

țepuit de ultimul salar

 

și garsoniera mea este prea mică.


luni, 7 noiembrie 2016

23 Sfârșitul este aproape (continuare)


voios. îmi ridic avansul

spectrele polare de-afară mă trimiteau înapoi în bârlog

ploua mărunt. urinam des

 

o linguriță de miere de salcâm pe stomacul gol

și-un ceai din coji de ceapă

am executat poruncile: „o să-ți treacă ai să vezi”

dac-ar ști de câte ori am auzit vorba asta...

 

unii au teste la universitate

eu un complex de neliniști ce-mi scormonesc

fioros în ochi:

am halit carne marinată-n sucuri acidulate

m-am culcat târziu... m-am trezit buimac

probabil că de-acolo mi se trage

 

e complicat să te împaci cu monotonia

e complicat și să năzuiești

însă cine spune că-i musai?

 

blisterul cu anxiolitice de pe noptieră

e doar blisterul cu anxiolitice

(ce va fi înșfăcat) de pe noptieră

 

hotărăsc să nu mă mai uit la televizor

nu vreau să văd filme cu și despre un cineva care

și-a trăit traiul...       a făcut și a dres

 

eu am viața mea filmul meu

pe mine cine mă vizionează? cine-mi întocmește sinopsisul?

cine m-aplaudă? cine mă huiduie?

cine o să mă nominalizeze la premiul trâmbița de platină

de la sfârșitul lumii?

 

n-am chef să mă culc dar atribuțiile negustorești...

 

dacă munca îl determină pe om să nu-și dorească ziua

de mâine

anulați-o cât mai repede

 

 

 

 

în loc de litania vesperală un fragment

din Fenomenul Pitești

mă întreb dacă HRISTOS n-a fost șantajat

ca să se întrupeze

 

simt că mă părăsește nădejdea cu pași uriași

ce înghit kilometri întregi de bune voințe

 

mă paște gândul să mai cer un concediu medical

(ce-o să-i comunic doamnei doctor

sunt iarăși melancolic!?)

 

aflu că ieri a fost ziua mea de naștere

și mă bucur

după ce descoperi c-ai schimbat prefixul

te obișnuiești mai ușor cu ideea.