poza unui
camarad care a răposat prea devreme
divorțul părinților la o vârstă fragedă
și a multora dintre cunoscuții săi
oricum nimic nu mai conta
trei sferturi din retribuție pentru speze și chirie
operele unor somități netraduse poate nici în următorii
douăzeci și cinci de ani
și tone de maculatură traduse pentru tractoriștii
de pe twitter
fapte peste fapte și toate eșuate fiindcă
epocile sunt făurite pentru cei ce-și așteaptă autobuzul
spre locul de muncă
moarte
apă caldă patru zile pe săptămână de la cinci la șapte
dimineața și seara
podul cabanei mingile sparte și balustrada pe care stă
ostia ruginită ce ți-a știrbit copilăria
moarte
born slippy sau deșteaptă-te române?
viziunile celor zece mii de groupies ale lui arsenie boca
sau bocetele isterice de lângă moaștele cuvioasei
parascheva?
moarte
ce vină au cei care nu pricep cuvântul împărăției
atâta timp cât nimeni nu li-l tâlcuiește?
moarte
de ce în diversele ipostaze de viol actrițele joacă
impecabil?
și de ce s-a încruntat când am întrebat-o?
să fim sinceri: cine se mai gândește c-o să apuce
pensia?
moarte
dacă hristos a agonizat câteva ore pentru păcatele
întregii omeniri
de ce vecinul de la opt e nevoit să suporte o veșnicie
de cazne doar pentru capriciile și năravurile sale?
moarte
a contempla la tine nu mai este atât de înfricoșător
când decidem să ne luăm zilele
însuși cerul se dă îndărăt în jocul lui de intimidare
born slippy sau deșteaptă-te române?
și cu noi cei care am îndurat destule
cum rămâne?
moarte
când hidoșenia nădușită din tramvaiele duminicale
se descompune în fiecare stație
ca s-ajungă din rațiuni penticostalo-baptiste
ortodoxe greco și romano-catolice
la biserică...
iar după cuminecătură se oprește la pizzeria preferată
și își comandă cu conștiința împăcată
sub mutrele bleojdite ale celor ce n-au avut bafta
să fie liberi nici astăzi
o porție
moarte
pauzele efemere și turele nocturne ale takatelor
cizmele de gumă ale spălătorilor auto
salopetele murdare și palmele crăpate ale șantieriștilor
compotul de vișine vărsat pe vestele croșetate
de bunicuțele din centrul de îngrijire pentru persoane
senescente ce sughiță vizavi de cimitirul pomenirea
chit că nimeni nu pomenește de ele
born slippy sau deșteaptă-te române?
moarte
și cu noi cei cărora nu ni s-a dat să alegem
cum rămâne?
că de vom avea credință și de-i vom spune
muntelui acestuia ridică-te și aruncă-te în mare
va fi o alunecare de teren ce va declanșa un
megatsunami
și se vor face cele de pe urmă mai rele
decât cele dintâi
moarte
prietenul meu e iar pe stradă
țepuit de ultimul salar
și garsoniera mea este prea mică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu