23 Sfârșitul este aproape (continuare)

voios. îmi ridic avansul

la serviciu moace noi

spectrele polare de-afară mă trimiteau înapoi în bârlog

ploua mărunt. urinam des

 

o linguriță de miere de salcâm pe stomacul gol

și un ceai din coji de ceapă ce medita la zahăr

am executat poruncile: „o să-ți treacă ai să vezi”

dac-ar ști de câte ori am auzit vorba asta...

 

unii au examene la universitate

eu am un complex de neliniști ce mă privește

fioros în ochi:

am mâncat carne am băut sucuri acidulate

m-am culcat târziu și m-am trezit buimac

probabil că de-acolo mi se trage

 

e complicat...   să te împaci cu monotonia

e complicat și să vrei

dar cine spune că-i musai s-o faci?

 

blisterul cu anxiolitice de pe noptieră

e doar blisterul cu anxiolitice

(ce va fi ridicat) de pe noptieră

 

hotărăsc să nu mă mai uit la televizor

nu vreau să văd filme cu și despre un cineva care

și-a trăit viața       a făcut și a dres

 

eu am viața mea filmul meu

pe mine cine mă vizionează? cine-mi va întocmi sinopsisul?

cine m-aplaudă? cine mă huiduie?

cine o să mă nominalizeze la premiul trâmbița de platină

de la sfârșitul lumii?

 

n-am chef să mă culc dar sunt nevoit ...din nou la serviciu

dacă munca îl determină pe om să nu-și mai dorească ziua

de mâine

eliminați-o cât mai repede

 

 

⁕

 

 

în loc de rugăciunea vesperală un fragment

din Fenomenul Pitești

mă întreb dacă HRISTOS n-a fost șantajat

ca să se întrupeze

 

simt că mă părăsește nădejdea cu pași uriași

ce înghit kilometri întregi de bune voințe

 

mă paște gândul să mai cer un concediu medical

ce-o să-i comunic doamnei doctor

sunt iarăși melancolic!?

 

aflu că ieri a fost ziua mea de naștere

și mă bucur

după ce descoperi c-ai schimbat deja prefixul

te obișnuiești mai ușor cu ideea.