Așa este!
„Și a fost că pe când spunea El acestea, o femeie
din mulțime, ridicându-și glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat
și pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Într’adevăr (versiunea Anania), Așa este (varianta Sinodală), fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul
lui Dumnezeu și-l păzesc” (Luca 11, 27-28), referindu-se evident la Maica Sa,
cea care (vezi Luca 1, 38) a făcut ascultare de cuvintele Domnului, dar și la
toți cei care, preluând exemplul Născătoarei, vor fi făcând așijderea.
N-am zis-o eu, nici măcar alții mai breji ca mine.
A spus-o Însuși Mântuitorul nostru: Născătoarea de Dumnezeu a fost, este și va
fi fericită, în sensul că se bucură de
starea în care se află, de a fi născut
pe Fiul lui Dumnezeu și de a fi apreciată
pentru ceea ce a făcut. Nici nu avea cum să fie altfel: „Cuvintele pe care vi
le spun, duh sunt și viață sunt” (Ioan 6, 63). Doar pentru câțiva tejghetari
într-ale teologiei, lucrurile puteau să stea altcumva.
Par
exemple, promițătorul
Dumitru Cornilescu, care șterge cu buretele consimțirea preamăririi Maicii
Domnului (pentru că era avid de periclitarea liniei bisericești „clasice”) și
traduce pasajul prin funambulescul: „Ferice mai
degrabă de ceice (sic!) ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, și-L păzesc!” Angajamentul
său în iubirea Sfintei Treimi anulează, peste poate, orice altă formă de iubire,
mai ales când casnicii Mirelui (în cazul nostru, chiar mama Sa) ar fi putut
să-l seducă mișelește pe tânărul teolog (așa cum se pare că Theotokos a făcut-o cu mai toți
cinstitorii ei) și să-l abată de la dreapta cale spre Adevăr.
Făgăduiala Cuvântului e cât se poate de clară: „Așa este, fericiți sunt cei ce ascultă
cuvântul lui Dumnezu și-l păzesc” (îl străjuiesc, au grijă de el, îl păstrează).
Aceste vorbe însă trec ca InterCity-ul prin halte, pe lângă urechile unora. Ce să
mai vorbim de împlinirea lor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu