Din ceva carte de predici: „Ioan Gură de Aur
observă că Hristos nu Se folosea încontinuu numai de învățătură sau numai de
semne, pentru că de fiecare dată le combina, astfel încât acestea să ducă spre
mântuire. Prin urmare, uneori Își făcea învățătura demnă de crezare prin semne,
iar alteori, încerca să intensifice folosul semnelor prin învățătură. Așadar,
atât minunile, cât și învățătura Sa aveau caracter soteriologic”.
Însă preoții, pástorii, episcopii și cei asemenea
lor, în calitate de urmași și chipuri ale Mântuitorului, cum le asortează?
Dacă în Noul Testament umbla vorba că: Domnul lucra împreună cu ei și întărea cuvântul
prin semnele ce urmau – Marcu 16, 20, Ei
cu îndrăznire grăiau întru Domnul, Cel
Ce pentru cuvântul harului Său dădea mărturie făcând semne și minuni prin mâinile
lor – Faptele Apostolilor 14, 3, Împreună
cu ei mărturisea și Dumnezeu prin semne și minuni și prin felurite puteri și prin
daruri ale Duhului Sfânt împărțite după voia Lui – Evrei 2, 4, acum se aude
că slujitorii Domnului țin conferințe, scot cărți, merg în excursii, renovează
biserici și apar la televizor ca să tragă un grabnic semnal de alarmă în privința
legiferării parteneriatelor civile și, bine’nțeles, a „căsătoriei între homosexuali”.
Oricât ar drege busuiocul, lucrurile sunt limpezi
ca apa sfințită: ori grația hristică s-a desprins de ei ca un plasture sătul de rană (ceea ce ar ridica unele
probleme de ordin dogmatic), ori vitejii din amvoane au uitat să slujească
aproapelui, iar Dumnezeu, delicat din fire, i-a lăsat în legea lor (ceea ce ar tulbura alte chestiuni doctrinare).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu