Sensul luptei. Michel Houellebecq

2.

de-a lungul acestor zile în care trupul ne subjugă

când lumea stă bine acolo, ca un bloc de ciment,

aceste zile lipsite de plăcere, de emoţie, de chin,

într-o zădărnicie aproape divină

în mijlocul păşunilor şi al pădurilor de fag,

printre clădiri şi reclame

trăim momentul adevărului absolut:

da, lumea stă bine acolo, aşa cum pare să fie.

fiinţele umane sunt alcătuite din piese volante,

trupurile lor sudate nu sunt făcute să dureze

singuri în alveolele lor zidite cu grijă

își aşteaptă zborul, chemarea intangibilului.

gardianul vine mereu în inima serii;

privește-ngândurat, la el sunt toate cheile,

cenuşile celor închişi sunt vânturate-ndată;

e nevoie de câteva minute pentru a curăța celula.

(Foto © izismile.com)